Eu, contopit în albul suveran,

cuceritorul regatului pădurii,

cuprins de liniștea cristalelor

- culori scânteietoare-n soare -

am mângâiat cu palmele arzânde

preamaiestoase…

Pentru că purtam mai mereu în pumn câteva perle

și le strângeam de câte ori mi se frângea inima,

le-am înșirat pe o frânghie și am pus-o în calea hoților.

Nimeni n-a revendicat nimic,

i-am auzind vorbind, după o vreme,

și jurai că-s…

prea târziu ai venit, ma princesse,

de mult am încetat să te mai aștept

n-am mai ținut ordine în jurul meu

și părul mi-a albit cu totul…

nu mai am nici o cămașă curată

și nici de băut nu mai am nimic

atâția ani te-am tot așteptat

cu vinuri alese din soiuri fel de fel…

cu gânduri lustruite ca strunele de argint

și cuvinte mai roșii ca sângele tânăr…

gătit în cămașa mea de mătase

strălucitor de albă și imaculată

cu toate cele rânduite la locul…

Ultimele văpăi ale privirii tale

aidoma apusului sau răsăritului,

- doar Zamolxe poate ști -

războinicule,

se transformă în roua ierbii fragede,

și-n zvăcnetul lostriței de…

Dacă ar fi să-i țes ceva iernii,

i-aș face o cămașă subțire cât să i se zărească sufletul,

apoi s-o trimit în orașul cu portocale

și copii îmbujorați,

până la capătul digului pe care a mers mireasă

și înapoi,…

Doar clipa rătăcită-n pragul vieții

se scutură pe alb nemărginit

în mâini de jad apusul obosește

și-alunecă pe tâmpla de hârtie



am stins privirea sub frunzișul minții

și-n urmele strivite de zăpadă

adăpostesc copacii ninși de soare

și-o lacrimă rănită de povară

nu strig decât la mine când lipsesc

iar focul rugii arde pe-altare

strâng firmituri de aur și iubiri

să pot strivi trădările de-afară

din…

dacă e adevărat
că fiecare suntem legați cu sfori
trase de un păpușar nevăzut
tu, draga mea
ești zmeul unui copil de 4 ani
care acum învață să zboare

sunt chipul ce-l cauți din ziua dintâi

și ochii ce-ți tulbură odihna și somnul

sunt mâna cu care pe copii îi mângâi

și dorul ce-l simți când te rogi către Domnul...

sunt cel ce-ți învie inima moartă

și zâmbetul florii în zi de april

sunt umbra tăcută ce-ți bate la poartă

și inocența din ochi de copil...

sunt duh nevăzut ce te-nvăluie-n șoapte

și glasul ce-n tine adesea cânta...

fiorul ce-ți umblă prin trup zi și noapte

și vântul ce plânge la…

E iarnă aurită de ger şi de ninsoare...

pe sub nămeți se scriu poveștile…

sună clopotul iernii cu dangăt stingher

aruncat pe cai albi nelumesc mă avânt

prin prăpăstii ascunse în orice ungher

caut…

Din orașul  tăcerilor

 porneste odiseea

copilului

hotărât să fugă în lume,

are cu el iluziile și răzvrătirea,

știe să silabisescă păsărilor

regăsește în firul de iarbă viața,

va fi al ierbii, al cerului,

nu vrea să fie

al urbei în care trupuri supuse

au renunțat la vise,

în calea sa  vor cădea…

Toate nopțile noastre sunt la fel: ca vinul vechi într-un pahar spart

la beție. Așa mi-ai spus înainte de a face o piruetă

asemenea marilor dansatori

la flacăra felinarelor.

Atunci ai aflat că te strigam. Vocea mea se agăța de salcâmii goi…

text anapoda

fir-ar ea apetisantă

viața asta de mialc,

viața asta performantă

în rebuturi și eșecuri

pentru care-întruna calc…

doar azi te mai las să cauți zăpezi

când fluturii albi rătăcesc printre nori

spre porțile lumii trec aripi de cer

iar lira trădării ne-a scris simfonii

ești vântul ce ară un gând risipit

cămașa uitării e ruptă-n bucăți

culorile iernii privesc depărtarea

și-n palmele apei m-ascund să visez

cu fața de pânză spun vieții de noi

oglinzile râd când ziua coboară

pe treptele albe argintul se…

de-ai ști tu, iubito

ce-ascund în adâncul sufletului

fără de teamă și goală

te-ai arunca în apele lui…



de-ai ști tu, iubito

ce foc arde-n inima mea

măcar atunci când ți-e frig

te-ai strânge lipită de ea…



de-ai ști tu, iubito

ce gust are lacrima mea

măcar atunci când ți-e sete

ochii mi-ai…

nici zăpada nu are trecut inocent

cel puțin starea vremii așa o bârfea

din pariuri la…

Se sting și lămpile în cer,

Şi-n…

tu nu mai vezi, nu mai vezi

cuibul ascuns prin livezi

pasărea ce cade-n bătaia de pușcă

în frunza de nuc cum brumele mușcă

tu nu mai vezi…



tu n-auzi, tu n-auzi

chemarea mea printre duzi

cum plânge copacul înfrânt

amintirea-ngropată-n pământ

rugăciuni lângă locul cel sfânt

nu mai auzi…



nu mai…