cuvintele aveau miros de trandafiri

pluteau sub privirile mele fără să le aud

mă bucuram sărutându-ţi buzele

cu gândul

uneori cu privirea

minunată pereche

iarba creştea sub talpă până la coapsa gestului

prin care mâinile îmbrăţişau cerul

învăţam să trăiesc în golul dintre anotimpuri

mă loveam cu fruntea de soare

simbioză între tăcerea florilor

între neliniştea frunzelor

şi ramuri cu vârful îndoit de lumină

umerii tăi aveau…

Exilat în toamnă 

ca un vagabond

aştepţi ca să cadă

îngerul tău blond

din fotoliu

i-am privit spatele

se încadra în tocul ușii de la balcon

setos trupul îi absoarbe soarele

sigur mă vei înțelege i-am spus

imaginea este pătată de muzica

televizorului

trage din țigară

scrumul îi cade pe mâini

mâine se deschide sezonul ploilor

am continuat

fumul îi acoperă ochii măsură a

morții timpurii

tăcerea se așterne pe obrajii săi

cu pensula își colorează unghiile…

Se caţără umbra pe zidul privirii

frunzele cad printre raze de lună

intră-n spectacolul legilor firii

faptul că port universu-ntr-o mână.

Visul s-a topit în glasul de prunc

adormit între generaţii de flori

încă aştept să trăiesc, să m-arunc

în nuanţa vechilor mele culori.

Noaptea se rostogoleşte în valuri

undeva râurile se unesc între ele

nu mai există umbră pe maluri

sălcii plecate cu vârful spre…

Să stai de veghe...

Să stai de veghe-n lanul de tristeţe,

Să-i sorbi savoarea cu înţelepciune,

Să te îmbeţi cu dulce-amărâciune,

Ca să adormi, răpus de frumuseţe.

La fiecare stea să dai bineţe,

Când își așază nuda-i sfiiciune,

Se-aprinde-al orizontului tăciune

Pe ale sale vaste suprafeţe.

Sunt un ciulin, sfidând spumoasa vară,

S-aducă toamnei mitice ofranda,

Urcând în bobul vânăt o Sahară,

M-a părăsit, în câmpul crud,…

Se caţără umbra pe zidul privirii

frunzele cad printre raze de lună

intră-n spectacolul legilor firii

faptul că port universu-ntr-o mână.

Visul s-a topit în glasul de prunc

adormit între generaţii de flori

încă aştept să trăiesc, să m-arunc

în nuanţa vechilor mele culori.

Noaptea se rostogoleşte în valuri

undeva râurile se unesc între ele

nu mai există umbră pe maluri

sălcii plecate cu vârful spre…

Dacă un singur ochi

 poate vorbi

 atunci și numai atunci

 suma tuturor locurilor geometrice

 în care inimile noastre

 se întâlnesc

 este numitorul comun

 iubirii

 cu un singur ochi deschis 

 asemeni soarelui

 rănit de cuvinte

 îți scriu

Mai am puțin de dus această trudă

pământul visurilor mele este-arid

speranța a rămas tristeților o rudă

ce râde-amar când uși mi se închid.

Un păcat iertat al multora făcute

cerând trudita milă vechiului destin

îmi cresc în lacrimi flori necunoscute

şi nu mai știu de mult cui aparțin.

Prin palme mii de gesturi se strecoară

lăsându-mă sărac de-a lor plăcere,

iar pașii dincolo de clipe mă coboară

să strâng…

FINAL DE CARIERĂ 



Se întâmplă să fii singur, 

într-o indiferență ascunsă sub gene, 

strigătul tău este fără ecou, 

ești ascuns după muncă 

precum un refugiu închipuit, 

te vezi într-o oglindă opacă, 

vezi un străin ca o sosie, 

poza de pe birou îți seamănă 

chiar dacă lângă tine sunt…

Să fie toamnă...

Să fie toamnă cum se-aude-un zvon

În larma unor grauri peste vie

E timpul să-mi strâng pumnii în palton

Și bun rămas să spun la poezie.…

Haiku (LXXX)

Nufăr înflorit –

Felinarul pâlpâie

La prora bărcii

Haiku (LXXIX)

Stână-n ruină –

Dinspre verzile…

CAMERA CU AMINTIRI 

autor Nicolae Nistor

Poate fi o noapte pierdută 

dacă nu tragi de ea 

cu lacrimile tale 

sau te ascunzi după perdelele 

amețite de culori și șampanie… 

Am fugit din noi pe fumul 

de țigară, plină de sânge, 

parcă eu trebuia să mușc 

din ce a…

                              Ana

Din zid de lacrimi, piatră și scânteie,

Luptă să smulgă viaţă, dinspre moarte,

Sufletul-amforă, cu două toarte,

Şi Graal-ul, un pântec de femeie !

Cine, spre măreţie, o să poarte

Un trup sacrificat pentru-o idee ?

La casa nemuririi-i doar o cheie

Şi niciun calpuzan de pașapoarte.

Prin zid doar roua vorbelor răzbate,

Din slăvi, ca stalactita, spre pământ,

Sufletul, încolţit…

Străbat cu-nchipuirea prin veacul de-nceputuri,

când El, din inimi sterpe, apostoli a creat.

A suportat disprețul și răni din zeci de cnuturi,

însângerat-a spinii ce fruntea i-au brăzdat.

Izbăvitor prin taina ce-a înălțat Golgota,

a semănat credința pe steiul sec. În nopți,

nevolnicii prin rugă a vindecat. Marota

ce sprijinea bufonii a preschimbat-o-n bolți

știute doar de-aceia care privesc prin prisma

iubirii ce…

Sunt malurile-abrupte și râu-nvolburat,

pe valuri mici o barcă mai are-o tresărire

iar sălciile-n apă cu sufletul plecat

se bucură de ploaie, amurguri și iubire.

Zăpezile din gânduri pe-alocuri se topesc

sub picurii de ploaie și biciuiri de vânt

lăsând spre ochii lumii minunile ce cresc

cu rostul lor sub cer în sacru legământ.

Sunt maluri fără trepte pe care azi cobori

să furi din valuri barca cu vâsle…

(inspirată de poemele în „limba spargă” ale Ninei Cassian)

Sunt bleosc vaifondusă.

Posmogad mă pusă

Să burmez la cină

Grapsture-n gloștină

Bunhrit cu mujdină

Și smorcit în sos,…

În unghiul Alfa Sideral

Păstrat în templul unui gând,

Asculţi prin tainiţi îngânând

Refrenul unui ideal.

Şoptiri de sfincşi auzi spunând

Crâmpei din ruga unui…

Dac-ai veni să vezi pădurea

Cât de frumos îmbătrâneşte,

Nu ai ascunde-n piept iubirea

Şi dorul ce înnebuneşte.