tiptil și fără zgomot

iubesc surdina,

cu toate că în voce, gălăgii și-un dor... 

urăsc un sine, oglindă

pe-al meu mine

și-un murmur de ego! 

și-o pală ce își frânge

curajul în al său zbor... 

mi-ar fi plăcut să zbor, 

mi-ar fi plăcut să zbor

c-o aripă din mine

făr' să mor

fără să mor! 

P. S. 

iubesc s-ador,

iubesc s'ador...

am ascultat pe repeat
ultima noastră întâlnire
să găsesc momentul în care
lucrurile au luat-o la vale
nu trebuia să te ameninț cu pionul
iartă-mă
în aceeași clipă ai plecat
trântind ușa
încă mă iubește îmi zic
altfel n-ar fi trântit-o

Anna Frank știe unde-i România

Are acolo cel puțin un prieten Prizo

nieri ai libertății toți împărtășim ace

eași soartă Din diferite pricini Eu de

pildă cred că toamna-i cea mai frumoasă…

Dragă Kitty uneori mă îndepărtez

și de mine și de lume Ca și cum nu

s-ar fi întâmplat nimic Și totul pare

nemaipomenit de frumos Războiul

nu mai există Iar noi suntem liberi

Parc-am fi în rai…

        Aruncă-mă în iarba crudă

           tot trupul să mi-l frăgezesc

       Sădește-mi mugurii în carne

          să-i simt aievea cum plesnesc

       Îmbracă- mă-n petale toată

          mireasma să o răspândesc

       Dă-mi tril de păsări cântătoare

           în zori ființa să-mi trezesc

      Scapă-mă-ntr-un cârd de berze

     …

Nu găsesc nimic, nici frunze goale,

Pădurile se aricesc sub trombă,

Căutarea crește-n rotocoale   

Cicatricea zilei ce sucombă .

Peste toate treptele căinței

Cade toamna ca o ghilotină,

Amazonul spart al neputinței

Mi…

Acum când depărtate-s toate

Departe viile bogate

La ele mă întorc în zbor

Pe aripile de cocor

Să mai revăd o clipă doară

Căsuţa noastră de la ţară

Şi vinului ca să-i dau vamă

Aş vrea să mă opresc la cramă

Din must de soare şi lumină

Să sorb setos o cană plină…

Câte vieți au trecut

de la moartea

Lui Dumnezeu

Domnule Nietzsche

Îți priește sau nu

gustul posterității

Ai avea chef să mori

pentru

supraomul contemporan…

cu prânzul acesta complicat

se trece de la alfa la omega;

se schimbă fuziunea de halat

și se dedă cu fast reginei vega.

candoarea își reglează entropia,

tortul se ornează cu volute;

peste sute albăstrește…

Câmpia cu stele violete

- nemuritoare flori îmbrățișând urzeli de ierburi -

îmi pare univers de suflet, o vastitate a frumuseții,

de-aici, de pe dealul cu nume de soare,

unde rădăcini îmi pătrund prin vertebre.

inimă stoarsă de vlaga iubirii

bătută-n cuie 

la altarul vieții

leagă timpul

de castanul desfrunzit

lasă cuvintele pradă

ploilor ruginii

să pot purta la nesfârșit

doliul singurătății

Îngălbenită-i frunza, mi-e pasul ostenit,
Un scâncet pare ziua sub cerul de granit.

O vrabie își cată culcuș în pomul trist,
Un soare în derivă mai dă un acatist.

În grabă, înserarea îmi macină dureri,
Un înger se așază pe-același veșnic ieri.

Îngălbenită-i frunza, se-așterne-n pături moi,
Pomadă pentru suflet și răsărit în doi.

muzele, atinse cu buzele

în cești, de porțelan, armenești,

cu coapsele desfăcute pe axele

voievodale, se coc între țoale...

caise, pe tăvi sticloase, pot să li se

printeze, în sucuri franceze,

fecioriile, când se pun…

Uneori îți vine

să arunci totul de pereți 

să strivești orice urmă de zid

să te îmbraci în zale reci 

și să pornești la lupta cu tine

tu luptător și înger 

singur în dimineți 

Dragă Kitty religia salvează lumea

Atât Punct Sau două puncte fieca

re cu lumea sa Aici este problema

esențială Lumea mea Lumea ta Lu

mea lui Simțul de proprietate distru

ge vieți Însă nu poți pune totul la co

mun de pildă sufletul copilăria…

În urmă-i rămâne cetatea pierdută,

cu porți nesătule de aur și lume,

în față e câmpul și-un vultur ce zboară

pe-aripă de gânduri, spre locuri străine.

Nebunul ce-și poartă frunzișul în traistă,

flămând, zdrențuit, cu opincile sparte,

își târâie pasul spre creste de munte.

Acolo e vântul ce spulberă foamea

și sfinxul de piatră bătrân ca pământul,

e iarba de leac…

domol calc

să nu-mi strivească tălpile vreo piatră

îndiferent cât de mică ar fi ea

oricare dintre ele

e un posibil mesager

către sticlele prăfuite

ale unei ferestre sfinte

apa trupului clipocind

își trece palma

peste creștetul acelei stânci singuratice

în timp ce încep toți copacii săi…

locuiesc într-o inimă curată

ca o casă nouă

aici

pereţii odăilor

sunt acoperiţi cu pacea ultimului vis

dar cel dintâi împlinit

aici unde

fruntea zorilor târzii se descreţeşte

e locuinţa mea de viaţă dorită

e locul în care pot să-mi dorm tâmplele

pe umărul iubirii

ca la sânul mamei

am coborât în adâncul albastrei mări

pe trepte de ceaţă

muşcând din infinit să-i pot păşi pragul

pe când oamenii

mă…

       Ochii-mi  sunt 

       într-o revărsare 

       continuă

       căușul palmelor

       a devenit

       cimitirul comun 

       al tuturor celor

       văzute și nevăzute

       fiecare șanț

       săpat de unghii

       un nou mormânt

       genunchii au

       rămas…