Lunecă alb între lumi albastre,

purtător de văzduh

pâlpâind o scânteie.

Retina-i stângă lăcrimează

fâlfâit de vremuri blonde,

dans nupţial

pe catargul soarelui-răsare.

Vârfuri de aripi

îi poartă tristeţea

din meandrele vieţii,

ciocu-i acvilin

loveşte în plin

parâma dintre nopţi,

vânând o rază,

gheare-trasoare

se-nfig în mare.

Ţipăt sidefat,

edenică reminiscenţă,

confirmă implicita-i…

instinctul nomad

al omului suină

nu rezonează decât

cu balastul modern

atât de adorat

de moravuri primare...

nepătruns, neatins

de aspirațiile unui suflet

dezbrăcat de rațiunea

oricărui instinct sapiențial

dar vrednic de taifas

pe subiecte de anticipație

sub povara crucii,

la un tete-a-tete...

cu Dumnezeu...

        Du-te gând cât mai departe

        De minte mi te desparte

        Piatra grea ia-o cu tine

        Sus pe munte pune-o bine

        Du-te gând te rătăcește

        Prin păduri și povestește

        Cum mi-ai strâns inima-n gheare

        De teamă și supărare

        Du-te gând te cuibărește

        Într-un…

aşchie nefericită

ruptă din pomul vieţii de apoi

plopi şi salcii şi arini

nu-ţi pot ţine locul

n-ar şti cum să lege nod

piatra de râu

la gâtul singurătăţii

iar din trup

să zidească

puntea suspinelor

doar ploaia şuşotea

sărutând asfaltul,

plânset surd ca un prohod...

mai rămân încă o vreme…

Se stinge luna peste omenire

și, în noi, luminile se sting

cum lumânări de vise ard spre pomenire,

cum vis, speranţă, nu se mai disting...

se stinge luna peste întreg pământul

şi, în pământ, durerile se sting

când unii îşi încalcă jurământul,

când jurăminte ard şi te ating...

se stinge luna peste omenire

căci omenirea uită de a sa menire!

Se stinge felinarul străzii

şi, la fereastra ta, un…

Prin tine curge infinitul

şi infinitul meu... eşti tu;

de mii de ori trăit-ai răstignitul

ca să renaşti din da şi nu.

Un da albastru, făr’ de vină,

se-aşterne în ochii tăi zdrobiţi

de greutatea anilor-lumină

ce zac pe drumuri înrobiţi.

Un nu făţarnic, înnegrit

de-atâta întuneric mintenal,

îşi face loc pe treapta de granit...

Inima-i grea, cât un…

Frunza, în pierdere, învață de la vânt

Lătratul toamnei, adulmecând pe pământ

O ultimă clipă, progresiv  ruginie,

Pe culme de deal ori în larg de câmpie.

Copacul privește abătut și stingher;

 În ochiul de apă, se îngroapă un cer

Cât noaprea inspiră senină și clară

Pe pânza datată - retușuri de…

Un abur gros se răzima pe ape,

iar gârlițe pe iaz se-ncăibărau;

Balauri alinare-și căutau

printre ruine slute și vârtoape.

       Din care șir 

       de litere

       s-aleg cuvântul 

       potrivit

       acelui simțământ

       ce a germinat

       în inimă

       și a-nflorit 

       pe chip?

Am zburat pe-un calul popii
sângeriu și ne-nhămat,
să aud cum cântă plopii
pe sub frunza de-nnoptat.

Întâlnii în cale fluturi
colorați cu flori de gând,
ce purtau pe-aripi de vânturi
câte-o nimfă suspinând.

De pe-o margine de seară
săgeta un făclieș
și căzui în somn de vară
ca o floare de cireș.

În aceste clipe sfinte, patimi pentru săptămână,

Iisus Domnul se pogoară

printre oamenii smeriţi…

Sufletul,

le uşurează

când îi ţine strâns de mână, când le-arată Calea Dreaptă,

nu-i mai lasă rătăciţi.

Doamne,noi, Te-am aşteptat!

Ieri,

în spicele de grâu…

Te-om fi căutat amarnic…

. Naufragiat

Ating bezna cu geana luminii

căzută pe bordura mediei,

așa spunea nevoia zilei...

Je, atinge bezna cu suma

întunericului în zbor

călare pe aripilele genelor plânse

și călcate de tălpile încălțate...

.. Scena…

Pe crucea sfinxului din Lună

Nasc simfoniile dureri.

Cuvinte smulse din tăceri

Şoapte aprind de "Noapte bună!".…

Cum să te-agăţi de cer fără iertare

Şi cum să prinzi de toartă-un curcubeu,

Când printre nouri creşte-un aculeu,

Ce îţi străpunge palida visare?

Reanimându-ţi istovitul eu

Cu mici perfuzii de iluzii-amare,

Încrâncenată soarta ţi se pare,

Pe drumul şubred către Dumnezeu.

De la cheremul patimilor noastre –

Corăbieri captivi în propriul ghiol,

Plutim în vise aşa-zis albastre,

Regurgitând…