Și jur că nu vă spun povești,

Că n-am spus niciodată,

Dar la calendele grecești

Am întâlnit o fată.

Era cum nu pot să vă spun;

Era dintre acele

Ce-și spală părul cu săpun

Din pulbere de…

te-aș ceva că nu se știe ce este în mintea mea

când fluturii îi preschimb în vise

aparținătoare

în flori de mare intensitate

ale mirosului pur de ceva care îți seamănă

te-aș inventa în mod simplu

cum atingerea inventează simțurile și se înfierbântă

cum ar fi cuvintele o formă de carne a cerului

și el

nebunul

s-ar rostui în lumina furioasă

la fiecare dimineață împreună

te-aș număra ca pe degete

și te-aș înșirui pe unul anume…

e un fel de a fi răul strigat
ca în zi de târg săriți de luați săriți de luați
totul este la reducere
nu de mâncare ori de sete s-ar scădea din preț
nici din picioare la farmacie
să primești cu îngăduință dar săriți săriți
din tumba de hău a omenirii
luați de se poate și pentru frați
este aproape gratis
strigă de apucat în megafonul urechii un nimeni hidos
care se spune a ajuns în funcție
de împărat
la tv-ul bezmeticirii

Prin ușa de astăzi trece, alene, orașul.

Plimbă, pe mai toate străzile, un ștergar.

Pare același pe care bunica punea ierburi de leac la uscat.

Mai mult ca oricând le văd înflorind,…

Și viață fără de moarte...

Fetița are un fluture pe umăr...

amândoi stau cuminți la soare

și ea întoarce încet-încet

pagina unui ziar colorat.…

de la o vreme se întâmplă lupii

să treacă prin frumos ca la întâlnirea

florilor cu lumina

iar lăutarii să strige

ieșiți la ferestră suflete de televizor

și aplaudați

ieșiți din libertatea voastră și fiți nebunilor ce sunteți lupi

de umbră

să scurtați trupul vostru de bucurie

ieșiți la prânzul mare să vă răzvrătiți pe lacrimi

cum tace uimirea nopții în ochii noștri

de fiară

și din voi să mușcați de victoria morții care nu…

(poezie publicată în anul 1987, în revista „Ramuri” nr. 11, sub semnătura Ion Lazăr Delacoza, constând în debutul literar al autorului și care face parte din volumul de debut „Labirintul de zăpadă”.)

COVID 19

( acrostih )

Cristoase, comoara credinței,

Ogoiește obida omenirii;

Veghind veșnic vicisitudinile vieții,

Iisuse, Ierusalimul inimilor, iertare!

Destramă discordia, depărtează disperarea, Doamne!

19    -04-2020 – Învierea, Ta, Doamne, Dumnezeul nostru!

Izbăvește-ne, Iisuse Hristoase!…

Să patrulăm cu arma la spinare

pe străzile-nflorite și pustii,

să nu vedem cum se petrec în zare

vagoanele zburând cu ciocârlii!

Să patrulăm cu masca pe figură,

s-aplaudăm în spirit globalist,

cum din păduri stejarii ni se fură,

murind în răstignire ca un Crist!

Eu zic să patrulăm, soldați destoinici,

să ne-agățăm în piept…

Cântec îngânat la fereastră

Stăteam la geam cu ploaia la fereastră –

un cuc cânta, hainul, sub o coastă,

iar roiul frunzelor purtate-n vânt

hălăduiau cu dorul pe pământ.

Tu, pasămite, în cealaltă zare

îți pieptănai tristețea peste mare

și vulturii din ochii tăi, sub cer

îmi sfârtecau din vise și mister,

iar vremea arămea sub nucul frânt

norocu-mi jefuit, fără veșmânt

pe care-l trimisesem ca…

spune-ne întregul de la a rostuit  la

firul care leagă literele între ele

cu vestea că pot trăi împreună

până la adânci umblete în norma zilnică de aer

cu ierburi

cu mâinile care umezesc starea de nelămurire a râmelor

totul de-a fir de păr

să te credem de lume nouă

în formă de înoire

și de la drumul mare îți vom face cu mâna

de la auzul care se mișcă pe orizont

îți…

acum să mergem la circ

la circul închis al durerii

când claunii mor în arenă

mai frumos decăt acrobații

dar râsul lor se aude

bătând în toba cea mare

și râsul nostru-i uimește

se ridică și râd și tot râd

pentru lărgirea…

Flori vii şi

flori moarte

împodobesc acest gând

ca pe un proaspăt mormânt

venit de departe.

Ce imn thanatic să-i cânt

acestui suspin venit de departe…

Mai răsărim puțini câte puțin

sub pleoapa ierbii străvezie

și mlădiem în soarele  senin

planete vii de păpădie.

Mai înverzim, domol, din când în gând

prin seve-adânci, liberiene

și ne mirăm noi înșine, văzând

cum păsări cuceresc poiene.

Ne-naripăm din ce în ce mai rar

cu zboruri albe și fluide,

ca florile cireșului…

iată pe ferestrele de cretă cum stau spânzurate

pe la streașini o covetă cu păreri bizare

un ciubuc de îndoieli

grupuri almbicate de basme colorate

plouă cu înfățișări de tristă voluptate

în ochii rătăciți ai unui poem

tv

ninge cu gheață pe zidurile umbrite

se mișcă învoite în triunghiulare deplasări

mugurii de om

sau de zăpadă

se scutură de apăsări în ogradă taina de părțile goale

ale cerului invadat cu solemne desfaceri

de…