Natura a-mpodobit un pin cu ivorii zăpezi;

Doar pașii lupilor flămânzi se cern tăcuți și suri;

Privesc din patul răvășit profilu-ți fin - pictezi,

cu-obrazul supt și părul cârlionț pe ochi, păduri.

Pe pânza inului așterni nesomn - penel…

poezie

Doar o mâță care plânge

S-a întâmplat toamna trecută: într-o seară,…

acolo unde cerul se-apleacă ostenit

să-și odihnească-albastrul bătătorit cu stele

noi ne-am ascuns iubirea și-un vis am regăsit

departe de trecutul cu bune și cu rele…

acolo fără teamă în brațe te-am cuprins

să nu mi te mai fure pustiurile-albastre

și-am înnodat cu tine de firul unui vis

tot ce-am avut mai tainic în inimile noastre

a nins de-atuncea colbul tot blând peste pământ

acoperind cărarea cu bune și cu rele

noi ne-am ascuns…

Pe sextantul vieții ninge depărtarea

printre două geamuri te privesc desculț

brațe reci de vânturi zăvorăsc destine

lebăda zăpezii se îmbracă-n stele

umbrele flămânde se ascund sub pleoape

fluturi de tăcere mor în candelabre

ziduri transparente mă cuprind în brațe

iedera solară mi-a deschis cămașa

când lumina strigă ca o santinelă

aripi de nisipuri se scufundă-n mare

vremurile oarbe gustă din cenușă

glasul purității…

se împiedică ziua în roua din maci…

Eu, contopit în albul suveran,

cuceritorul regatului pădurii,

cuprins de liniștea cristalelor

- culori scânteietoare-n soare -

am mângâiat cu palmele arzânde

preamaiestoase umbre…

Pentru că purtam mai mereu în pumn câteva perle

și le strângeam de câte ori mi se frângea inima,

le-am înșirat pe o frânghie și am pus-o în calea hoților.

Nimeni n-a revendicat nimic,

i-am auzind vorbind, după o vreme,

și jurai că-s…

prea târziu ai venit, ma princesse,

de mult am încetat să te mai aștept

n-am mai ținut ordine în jurul meu

și părul mi-a albit cu totul…

nu mai am nici o cămașă curată

și nici de băut nu mai am nimic

atâția ani te-am tot așteptat

cu vinuri alese din soiuri fel de fel…

cu gânduri lustruite ca strunele de argint

și cuvinte mai roșii ca sângele tânăr…

gătit în cămașa mea de mătase

strălucitor de albă și imaculată

cu toate cele rânduite la locul…

Ultimele văpăi ale privirii tale

aidoma apusului sau răsăritului,

- doar Zamolxe poate ști -

războinicule,

se transformă în roua ierbii fragede,

și-n zvăcnetul lostriței de…

Dacă ar fi să-i țes ceva iernii,

i-aș face o cămașă subțire cât să i se zărească sufletul,

apoi s-o trimit în orașul cu portocale

și copii îmbujorați,

până la capătul digului pe care a mers mireasă

și înapoi,…

Doar clipa rătăcită-n pragul vieții

se scutură pe alb nemărginit

în mâini de jad apusul obosește

și-alunecă pe tâmpla de hârtie



am stins privirea sub frunzișul minții

și-n urmele strivite de zăpadă

adăpostesc copacii ninși de soare

și-o lacrimă rănită de povară

nu strig decât la mine când lipsesc

iar focul rugii arde pe-altare

strâng firmituri de aur și iubiri

să pot strivi trădările de-afară

din…

dacă e adevărat
că fiecare suntem legați cu sfori
trase de un păpușar nevăzut
tu, draga mea
ești zmeul unui copil de 4 ani
care acum învață să zboare

sunt chipul ce-l cauți din ziua dintâi

și ochii ce-ți tulbură odihna și somnul

sunt mâna cu care pe copii îi mângâi

și dorul ce-l simți când te rogi către Domnul...

sunt cel ce-ți învie inima moartă

și zâmbetul florii în zi de april

sunt umbra tăcută ce-ți bate la poartă

și inocența din ochi de copil...

sunt duh nevăzut ce te-nvăluie-n șoapte

și glasul ce-n tine adesea cânta...

fiorul ce-ți umblă prin trup zi și noapte

și vântul ce plânge la…

E iarnă aurită de ger şi de ninsoare...

pe sub nămeți se scriu poveștile…

sună clopotul iernii cu dangăt stingher

aruncat pe cai albi nelumesc mă avânt

prin prăpăstii ascunse în orice ungher

caut…

Din orașul  tăcerilor

 porneste odiseea

copilului

hotărât să fugă în lume,

are cu el iluziile și răzvrătirea,

știe să silabisescă păsărilor

regăsește în firul de iarbă viața,

va fi al ierbii, al cerului,

nu vrea să fie

al urbei în care trupuri supuse

au renunțat la vise,

în calea sa  vor cădea…

Toate nopțile noastre sunt la fel: ca vinul vechi într-un pahar spart

la beție. Așa mi-ai spus înainte de a face o piruetă

asemenea marilor dansatori

la flacăra felinarelor.

Atunci ai aflat că te strigam. Vocea mea se agăța de salcâmii goi…

text anapoda

fir-ar ea apetisantă

viața asta de mialc,

viața asta performantă

în rebuturi și eșecuri

pentru care-întruna calc…