Mor umbre răzvrătite, pe afară,

iar lumea şi-a armat genomu-n buze;

Eşti albă sau creolă, domnișoară?

ce întuneric noaptea prinde

în aerul de vânt strivit

orfane pleoape suferinde

îngreunate cât cuprinde

au îndurat de l-au privit





regrete în…

căldură cât să lepezi toate vorbele-n vânt

n-ai loc de cartoane și lăzi să ocolești…

îmi beau îndelung cafeaua

să-mi fac ziua cât mai

suportabilă

îmi beau îndelung cafeaua

sperând să descopăr

la sfârșit,

verdele…

Ies din scumpele hoteluri

prizonierii bogăției,

cu odrasle mofturoase.

Hainele de la ,,Hilfiger''

îi îmbracă până-n glezne

și au ceasuri de rubine.

Din pompoase baldachine

construiesc imperiul plajei.

Etalează bunăstatea

- forme disproporționate,

cu costume de scafandru,…

picnic de succes -
prea mare veselie
la cărat sticle

     *****

iese soarele -
popândăul ridicat
în doua labe

     *****

picnic neuitat -
lecții de mânuire
aparat foto

Uneori plouă,
atunci copacii se numesc între ei,
cu importanţă, numărându-se.

Atunci când plouă
peste lacrimi de toate felurile,
neuscate de vânt,
ele se contopesc în fluviul vieţii,
peregrini spre oceanul cu vise.

Plouă peste pământ,
şi pământul îşi dansează în ploaie
tina mirabilă
a viitorului rod.

Plouă cu picuri
şi plouă cu lumină,
iar firul de verde
îşi curge lacrima
în rădăcină.

Cu biletul la purtător,

intru în decor…

Grădina inimilor este inundată

de albul luminii.

Uneori,

apare şi curcubeul,

atunci când o lacrimă

se sinucide într-o rază invazivă.

Regina nopţilor rebele,

cu parfum din praf de stele,

pansează rănile

din războiul secundelor

aruncate în mojarul cu virgule.

O adiere de vânt,

cu mâinile frunză de măr,

îmi mângâie obrajii,

răcorind catifeaua sărutului…

Închid…

Mă tem de altă temere, în fine...

Mă tem că pot uita să mă adun

Și practic caut, dincolo de sine,

O zi de mâine cu ceva mai bun.

Și mă tot tem de un adânc de mare,

Ce soarbe malul viciat de noi,

Mă tem, în fine, de lume care

Va pune preț pe pata de noroi.

Povara  crește, urma se afundă -

Mă tem că timpul poate va ceda

Și totuși sper că ultima scundă

Mereu un alt destin vă preceda.

în lumea asta înghițită de minciuni și zăpăcită

zicea bunicul

rar deosebești un suflet…

lipit de palmele bunicului plugul dezleagă în câmp

un ștergar cu pliuri drepte

fară zgomot

aburii pământului răsucesc

lumina strălucind inegală a cerului marin

în brazde sălbatice



la capătul locului bunicul întoarce caii

izvoare negre…

Privindu-ţi somnul,

gândurile mele plonjează

în respiraţia-ţi cuminte…

Cândva,

ziua şi noaptea ne-au jucat

în hora mirilor,

tu mi-ai şoptit te iubescul,

iar eu…

în fiecare noapte

frunzăresc timpul

filă cu filă

mă opresc la secunda

în care sufletul tău

își înalță pânzele

privesc

cum se ridică…

boare dinspre tei -
în ulcica mea de vin
parfumul mamei

     *****

orele nopții -
pe preșul de la ușă
un pumn de nisip

     *****

păianjen țesând -
suspendat de un fir
salturi la trapez

mai mereu ne-am plimbat de-a lungul unui râu sălbatic

nu știu câte stânci mângâiase

ori câte zăpezi a topit de la izvoare

dar știu că venea de departe și avea cale lungă

îmi puseseși pe umeri două-trei valuri

iar în suflet o bucată dintr-un sat cu cămașă nouă

și o casă cu horn…

în odaia de la drum cade tăcerea precum neaua…