... am găsit dorul uitării

la fereastra din pridvor,

aplecându-și…

Ştiu că sunt din pământ, zămilit din Cuvânt,

Eu şi Eu în tandem într-un Trup diadem,

simţire – cuvinte: Inimă şi Minte.

Inima-i magie prin imagerie,

ea e calea dreaptă care mă îndreaptă

spre-nalte vibraţii fără ani şi spaţii...

Liberul Arbitru nu-şi găseşte titru,

rara lui simţire e-ncurcată-n fire

când alege drumul şi-i rămâne fumul...

În Minte-i izvorul, ea e creatorul

a tot ce e bine…

În amintiri se face mâine.

Din fuga zilei ce-a trecut,

pe urma decupată-n lut,…

Hipnoticii zori în purpură-mbracă

cătunul din curgerea lunii;

La schitul uitat se zbate o toacă

smulgând din visare gorunii.

Explozii de muguri se-aud prin livezi,

țâșnește lăptoasa…

Se risipesc sentințe de iubire,

iar verdele timid al primăverii

pălește-nvins, ca roua din privire,

într-un celest prolog al Învierii;

și de vei vrea, anume, să gândești

la ochii triști, la tâmpla mea cea…

constat că e primăvară
oficial
neoficial îmi clonez o zi
aceea în care ne-am privit
printre răsărituri
peste zenituri
ziua cu anotimpuri incluse
noaptea cu sentimente induse
apoi am consumat în doi
soare şi ploi
acum
la echinocţiu
zilele şi nopţile ni se împart dureros
la doi
în ziua următoare
fiecare îşi poartă în suflet
delicat
poezia celuilalt

Nu suntem perfecți,

Prizonieri ai timpului imperfect

Modelăm caractere grăbiți

Uitând că ne putem opri.

Suntem din altă lume.

O lume cu ura și minciuna 

Prinse-n stele de foc pe frunțile tuturor,

De-au lăsat soarele orb.

Suntem din altă lume.

O lume, în care nici pădurea nu foșnește

A intrat în regres psihic.

Nici râul nu mai clipește 

De emoție să nu lovească

sticlele…

sub ghilotina pleoapelor lumina jertfită tremură

în ultima umbră

câmpuri umede descifrează cântecul încorsetat al greierilor

îl învăț traversând transparențe fierbinți

pe cărarea deschisă în inima nopții

prin partea stângă a zbaterii sorb ecoul altei vieți

dintr-un pocal înverzit

pe o rază rebelă

cu picătura prelinsă din călimara cuvintelor

povestea curge palpabil în gând

pasăre înveșmântată în boabe de rouă

am găsit sufletul…

CHEIA

Ionel Mony Constantin

Azi ştiu cum e s- ajungi femeia

Aflată la apusul vieţii

Din care a rămas scânteia

Ce-o tachinează nătăfleţii

Pe când eram o domnişoară,

Mergând la braţ pe bulevard

Simţeam cum trupul se-nfioară.

Şi-n tine mă topesc şi ard

Te aşteptam seară de seară

Iar clipele-mi păreau prea lungi

Ai mei erau plecaţi din ţară

Şi ne iubeam ca doi nătângi

Când luna ne bătea-n fereastră

Primind…

Uită clipa ce te doare şi te-aşează, ţi-a fost dată

să te întăreşti în cuget, ce-a fost rău şi ce-a fost bine

te îndeamnă şi te iartă, suferinţa, mai bogată

starea să îţi întărească prin încrederea în tine...

N-ai cui să te plângi vreodată, nu e nimeni să te-asculte,

fiecare sieşi este călăuză-n tot ce face

după-nchipuirea Minţii, după ce greşeşte multe,

ca apoi să cântărească şi cu sine să…

Spiral, în visele mioape mă înfășor. Cer sidefiu

apasă umerii țărânii adânc în voalul de mireasă.

În taina vechilor…

Cel mai lung exil a-nceput.

Iarna sună în coarnele nopții,

Noi ne-ascundem în oale de lut

Lupii negri își numără colții.

Pe un cal, înhămat la un plug

Coasta satului, vântul o ară

Și în file de zi, ce se duc,

Își sucește tutunu-n țigară.

Pe o scară urcă nebunul

Și coboară cu Luna în spate.

Râd pionii, când moare vreo unul,

Ignorând, că și ei sunt pe moarte.

Spre a cloștii enormă…

cuvântul
urechea lui Dumnezeu
din nou
cântecul privighetorii
tratament la domiciliu

Costel Zăgan

mă zbat între dileme ca delfinul

zvârlit de valul fricii pe faleză,

îmi roade virusache buletinul

și viața-mi dă cu polonicu-n freză.

s-au dus pe copcă valsul și tangoul,

bătutul horii-n pas aniversar,

s-a dus gargara, moftul și…

păşesc desculţ

prin pădurea trăirii mele

întâlnesc lucruri care îmi plac

apoi

cele spinoase îmi sfâşie tălpile

învăţ să zâmbesc prin ceaţă

uneori îmi uit reverenţa binelui

atunci mă taie fanta

dintre două frunze

strâng lacrimile într-un ocean interior

acolo îmi spăl păcatele

discret

apoi le usuc la vedere

cum mai lucesc acum

degresate

le voi înscrie la cursuri de reconversie

în definitiv drumul e lung

câţiva…