Dragoste cu cântec

Într-o zi s-au întâlnit, el și ea din întâmplare –

Ea, de douăzeci de ani, el, cu patrușcinci mai mare.

El cu vilă și un S.U.V., pensie-ndestulătoare,

 Ea cu foamea în stomac și cu forme-mbietoare.

Ea cu farmec, vino-ncoace, el burtos și cu…

Să te întreb ce mai faci, omule cu mască?!

Lasă, nu-mi răspunde!

E suficient să te privesc și sigur te va trăda ceva:

poate privirea aceea intensă care fixează lumina,

ori masa la care te așezi când comanzi  esență de stări,

poate buchetul de trandafiri uitat între ziduri...

Într-o zi te-am vazut cum ai furat blândețea unei clipe

și ai ascuns-o în sân.

Nu te-ai gândit că te va recunoaște la parada culegătorilor de…

Azi s-au întâlnit în răscrucea cerului

opusurile

helios și-a oglindit câteva clipe

în ochii selenei dorințele fierbinți

a mistuit în sărutul privirii

fluxul emoțiilor din oceanul nopții

eul se frâmântă și plânge

încremenirea din suflet îl strânge

precum prometeu înlănțuit

nu mai contenește să se roage și strige

energia vitală sapă strungi

rănindu-și unghiile

sufletele temerare taie stringurile

ar vrea iar să străbată desculț…

Atâția îngeri sunt și pe pământ,

Nu doar în cer, dar trec neluați în seamă,

Ne dau și nouă spirit și avânt

Și luare-aminte la cuvântul ”mamă”!

Căci mamele sunt îngerii de-aici

Ne dau și viață, ne cresc, ne veghează,

Simt sufletul, vreo boală, parcă…

(ronset)

Coboară-amurgul mândru, ca un rege,

Din jilţul său de aur şi agate;

Cu zarea şi poemele în spate,

Deasupra unui deal se reculege.

Râvnind în taină doruri a-nţelege,

Din nopţi târzii, al verilor confrate

Îşi plimbă trena cu seninătate;

Deasupra unui deal se reculege.

În lumea sa, magia este lege,

Pe şevalet, nuanţele combină –

E un artist cu graţie divină;

Deasupra unui deal…

orele adunate
pe noptiera cu cărți
tronează peste liniștea
și neliniștea ideilor
așteaptă rândul
să fie scrise
la umbra timpului zeu
mușcă așteptarea
din grația acordată
anotimpului
ce-ți bate în geam
cu ramurile primăverii
copile caută să te așezi
lasă ploaia să-ți curețe
retina
în emoția soarelui
de dimineață
ești singur
pribeag
în calea cuvintelor

De ce mă tem?...mă tem de bătrânețe

Dar nu în trup, în suflet și simțiri...

De insomnii ce nu-s în tinerețe,

Și de trăirea doar din amintiri.

De ce mă tem?...mă tem de neuitarea

Acelor clipe ce-au produs în cuget,

Dureri mai mari decât e însăși…

în ziua aceea

două raze evadau din soare

iluminându-ne ceruri

întrebări exclamaţii furtuni

ascultam privirile

ne vorbeam uimirile

aşterneam trăirile

captivi dorinţelor

în fulger arzând

ne-am zâmbit

plângându-ne mâinele solitar

din altă dimensiune

norul de fluturi

învăluia virgulele noastre

zburându-le în noi

nespuse fluvii de cuvinte

curgeau pe suflete şiroi

bancă de căldură

în arealul…

Îți văd chipul

În oglinda verde-albastră prinsă-n rama dintre maluri:

Îți văd chipul peste care apa lin se joacă-n valuri.

Mor cuvintele sub streșini.

Ușa tu nu le deschizi,

S-asculți taine printre șoapte,

Orga din sufletul meu.

Mai rămân, răbdând minute.

Doar vreun murmur…

odată am văzut

omul este al depărtărilor

absorbit de pala unei mori în continuă rotație

și rar norocul i-a fost un prieten

cum i-ar fi fost domniței care se iubea pe viață și moarte…

ferestre scobite de lumina străvezie a dimineții

într-un pervaz sculptat în clipe desuete

se întind ca într-o reflexie

pe un tablou de logodnă

cu timpul

gânduri nude acoperă răzleț o frunte

din care zvăcnesc static

dune de piele…

prima dată mi-au crescut mâinile

copilul dorit mângâia sânul mamei

minunea lichidă fixa viaţă solidă

fluxuri de căldură croiau aleile mâinelui

primisem deodată conştiinţa durerii facerii

pluteam în explozii de lieduri

esteticul diversităţii îmi invada simţurile

gânduri firave îşi croiau timid poteci

spre orizonturi

o lumină mă îmbrăţişa

cu limpezimi albastre

în ziua aceea

gânguritul meu a scos primul

te…

Să nu mă strigi, noi astăzi n-avem nume, 

Suntem doi fluturi orbi din altă lume,

Ce ne-am zărit, cândva, în vreme bună,

Dar dinspre mare ne pândea furtună.



Am dat arginți unei țigănci frumoase

Și ne-a promis degrabă că ne coase

La margine de apă, într-o seară,

Lumina lunii-n straie de fecioară.



Dar m-a mințit și nu e de mirare

Că am trimis-o-n târg, în miaza…

Final de carte

Să plec, îmi dau visele ghes

Și totuși rămân lângă tine

Prin gări unde vin tot mai des

Cu ploaia ce rupe din mine.

 …

când coboară frunzele din raft,

pe aripi alămii cu anvergură,

mă lipsesc de tine aht cu aht

și mă îngân cu greierii, natură...

se înmulțiră gângii de cultură

să te făcă unii anghemaht

și te înghit cu sterul, și cu…

seara îşi dansa rondelul existenţial

dantelând arabescuri

karaoke în fosforescent de lună plină

maestrul de ceremonii

copleşit de cerinţe

şi dorinţe

îşi spăla faţa

în izvorul veşnicului început

foşnete de mătase ţiuiau în timpane

polka selecţiei

în unghere

lasere violete declamau afecţiuni

în codul morse

iar valsul aluneca pe inimi

combustibil insolit

pentru iernile lumii

atingându-se din…