Liniștea de sanctuare

gotice arcade-nșiră

nesfârșitelor culoare.

Printre carstice caverne,

lungi fascicule de soare

iscodesc picturi celebre.…

pe veteranul  Benjamin

legat la ochi de timpul nestatornic

ei îl răstoarnă în vârtejul devenit excentric,

 lovit de trăznet nu se  ascunde,

întemeietor cu sceptrul în vânt

din veacuri grăitor priveste în zarea tulburată

 la bravii matori, plopii fără de cuvinte

ai generației grăbite să scurcicuiteze,

ploaia scutură mantia pe creștetul lui Franklin

doar chiparosul din spate îl îngăduie,

întunecatul ev…

îmi picură în ochi o încruntare

ca nodul unui vers fără vocale

prin mine gândul lunecă mai tare

când mă îndur tăcut să voi o cale

pe umeri vineți zdrențuiți de haine

împovărez durerea ce mă curmă

n-am semn să deslușesc atâtea taine

și nici un drum ca să m-ajung din urmă

doar timp pierdut să ma găsesc în mine

ca iar născut din negura rămasă

cu mâna cruce te închin străine

te-aștept de ieri așază-mă la…

O, Doamne, când va fi de ziua mea,

Aş vrea să-mi dăruieşti, te rog, ceva

Mai dă-mi, că poţi, vreo douăzeci de ani,

Mai multă sănătate,nişte bani.

(Talent mai am, şi după cum socot

Nu îl voi îneca în vin pe tot).

Nu-ţi cer din lăcomie tot ce-am spus

Dar tu eşti cel ce poţi s-o faci de Sus

Nu vreau ca să mi-o iei de rău

Dar dacă mă incluzi în planul tău

De vrei să meargă totul mai uşor

Trimite-mi şi un înger…

Te mai aștept la o cafea, iubire,

acasă, pe terasa noastră mică,

dar tu nu vii și nimeni nu-mi explică

unde te-ai dus, de ce nu-mi dai de știre.

 …

Motto: "Poţi să-i iubeşti pe toţi oamenii cu aceeaşi dragoste – şi chiar trebuie să-i iubeşti – dar nu aştepta niciodata nimic de la ei, fiindcă-n clipele tale cele mai grele vei fi mereu singur. "

De-oglinzi orbite, voi, ochilor, fugiți

Cu-al clipelor grăunte-n legănare;

De bunăvoie cu poftele robiți,

O groază surdă dinspre zare-n zare.

De vorba plumburie prea curtați,

Drept adevăr mustind în depărtare,

Între a fi sau nu de fel…

din cer un soare răsturnat afară

de foc e-aprinsă chiar si miază-noapte

ca disperat pe gura ta coboară

granatul plin din vișinele coapte

cad pete dezlegate de răcoare

în ochii tăi străpunși cu miez de noapte

despart din mine trupul și mă doare

granatul plin din vișinele coapte

la pieptul cu fiori de iasomie

aș ispiti trufaș amiezi de noapte

în sâniii-ți ingropând cu lăcomie

granatul plin al vișinelor…

Dorul meu de ziuă, visul meu de noapte,

mai aștern o slovă, chiar de nu răspunzi,

chiar dacă pierdute-s ale tale șoapte

și nu pot să aflu unde te ascunzi,

dar, atât cât timpul macină…

poem romantic -
bunica a suit in pod
teiul la uscat

     *****

fotografii vechi -
conjugarea verbelor
la timpul trecut

     *****

tufa de maces
s-a lăsat ruptă de vânt -
pauză de ceai

în fața porții o femeie plimba un pahar cu lapte

avea chipul robotului aproape uman

cum care

cel care a primit cetățenie…

nu m-am desprins ca semnul de mirare

stau tot în cale-mi pururea absent

nerăsucit în fusele orare

adânc străpuns de golul remanent

tot recompus din sume de extreme

prin cataloage doldora-n notări

abreviez natâng în teoreme

și mă înec stângaci în călimări

curtat de necuprinse ocolișuri

tresar fluid în timp cumpănitor

m-adun din picături și învelișuri

în pulbere cu miez repetitor

fugar în sinea…

Cine-ar putea răpi a crinului splendoare

În care cresc de voie mistere ce-nstelează

Cu fin parfum de viață ce-n freamăt scânteiază

În lacrimă, în zâmbet și-n gânduri arzătoare?...

Ai zice că n-am treabă de caut eu răspuns,

Sau orice căutare ar fi un vis de aburi;

Plăcut să-i fii alături când luna învârte zaruri

Domnește, visătoare urcând un cer străpuns.

Când vrea să-nalțe fruntea prin ceața zorilor

Se-mbracă în lumina-i doi…

Iubitul meu de dincolo de vară,

te-aștept să vii, să colindăm pădurea,

e timpul bun, n-a mai plouat afară,

un veac trecu de când te-ai dus aiurea.

 …

Din miezul răcoros cu ploi rebele, 

eu îmi culeg buchet de bucurii, 

mă învelesc pe înserat cu stele

și-n zori, cu răsărituri aurii. 

Ascult cum curge liniștea prin vene, 

mă recompun din cioburi de tristeți, 

pe când la moara timpului se cerne

făina nenăscutei dimineți. 

Un ocean planetar mi se zvârcolește-n vene

- sânge abisal -

fluidizându-mi curgerea prin albia timpului,

spre primordialitate...

Află-mă la capăt de apus

Când stoluri inspirând eterul nopţii

Se lasă plutitoare-n voia sorţii.

Descoperă cum umbra mi se-ntinde,

Albastru ei în lac toarnă cuvinte

Şi undele se tremură în semn,

Mi-e trupul podul cel de lemn

Pe care mergi uşoară,

Te ridici

Cu-nfiorarea mâini să atingi

Globul lunar

Şi el încet se-aprinde,

O teamă neînţeleasă te cuprinde

Că nu mă afli

Când…

dacă n-ar fi apus mult înainte soarele

au deschis gura să spună toți deodată câte ceva

peste hohotele lor de râs

m-am dus și m-am așezat lângă apă

să-ți trimit un gând de sfârșitul acelei toamne

fără să înțeleg că nu mai puteam salva nimic

doar să mă rog

să mai ascult odată povestea ta

cu pletele udate de ploaie

a celor care n-au înțeles în întregime fericirea.

să fi împietrit din senin toate…

am călătorit
dintr-un loc în altul
să aflu ce este între ele
în jurnalul tău
multe cuvinte subliniate

     **** 08  ****

nu există
doi fulgi de zăpadă identici
fiecare
ajunge pe pămînt
pe drumul său diferit

     **** 09  ****

în fiecare clipă
mă simt confortabil
cu imperfecțiunea ta

nu văd
nimic mai frumos