poeții vii își lipesc trupurile pe afișe cu gâturile tăiate

își țin capetele între palme expunându-le gratis trecătorilor

le întorc în toate direcțiile

să fie bine văzute

trecătorii grăbiți aruncă din mers

câte-o privire spre sângele care le picură

pe trotuare se scriu poeziile cele mai bune

spun sufletele lor pășind

spre porți și uși de…

În jungla de betoane luminile se-aprind,

pavajele lucesc sub urmele lăsate

de tălpile grăbite, în vuietul din gând

a vieții zi se stinse, învie a nopții carte,

sumbră!





Sub negura coperții cuvintele se-nchină

ochiului din frunte ce stă a sfâșia

cu dinții lui de leu ( fără să simtă vină),

din cete de-ntrebări ce vor a…

Se plimbă talpa lunii pe cerul tuciuriu;

Îşi leapădă marama naturii din păcate

Şi flutură copacii un dor de verde viu,

O mierlă se alintă pe note-alambicate.

În fiecare mugur zvâcneşte-un plânset orb

Şi iedera-n spirală păzeşte dobitoace;

Se pitulă în somnul de marmură un corb,

Când târâie-nnoptarea mulţimea-i de cojoace.

Fantoma lunecândă a zilei ce-a plecat,

Mlădie ca o jună prin clipe se…

Un pic de umor moldovenesc.

Noaptea, speriate de un cuvânt

pe care nu-l pot rosti,

gândurile se prind în horă

ciuleandră nebună.

Degeaba le închid poarta,

se strecoară

prin fiecare sincopă

și țipă împotriva mea

rătăcindu-mi somnul.

Să le astâmpăr,

am să le așez pe fiecare la locul lor

ca într-un insectar,

după importanță,

fără să redeschid avalanșa îndoielilor

cu spinul din…

Mă scotea liniștea din țâțâni, mai ales

noaptea, când ochii lui căprui se holbau la mine:

Ce te boldești, mă, acolo peste gândurile mele și nu zici nimic?

Vai de tine, gagistrule, iar ai luat zăgazurile sorții în mâini de nu ști pe unde ți-ai pierdut capul?!

Umbli teleleu prin miriștea sufletului meu fără pic de rost, de parcă ți s-au înecat rânduielile în Vinerea lui 13!?

De te-ar vedea mă-ta, ce te-ar mai sudui! Parcă o și aud;

"Mult ești fraier,…

Ne'am dăruit timpul prezenței noastre,

rădăcinile sufletelor împletite în anii ce au trecut

ne sufocă curajul

de a ne contopi precum doi nori rătăciți în azurul infinit,

a bolţii fără margini.

Ne'am dăruit zâmbetele prezenței noastre,

așteptările ucise de teama eșecului, încolțesc în țărâna dorințelor apuse,

rugând ziua de maine

să nască primăvara…

Se spune despre viață, se spune...

Se spune despre moarte, se spune...

Eu doar doresc să spun, să spun...

Se spune despre viață, se spune:

c-ar fi cadoul dat de cel ceresc,

dar noi copiii lui cerșim o pâine

și-o zi de mâne tată să trăiesc,

supus în fața ta, stăpâne...…

În căutarea versului de aur

am secat tone de cerneală

şi duzine de pixuri



Am iubit cele mai frumoase

femei din lume



M-am îndrăgostit

de cele mai gingaşe

fecioare



În căutarea versului de aur

am făcut

salt mortal

după

salt mortal



Între

arta poetică

şi

arca poetică



În căutarea versului de aur

am zburat

cu

aripile de…

din cufărul bunicii ieșeau fluturi albi și albaștri

și mai mici

se răspândeau printre poveștile ei

despre fiul pierdut pe front

despre foamete

colectivizare

ori despre vrăjile babei stana la ceas de seară

erau acolo pe caierul copt de timp

unii împodobeau cămașa de in alții veneau

dintr-un templu necunoscut

și cei mai mulți formau o diademă

de curaj

cum ar fi vrut ea să-și suflece…

Cât timp a trecut de când

numărăm tăcerile?

Tu liniștit pretinzi

că nu vezi

drumurile noastre

cum se desfac în unghi,

n-ai  putea

să-i dai iubirii

o altă identitate...

și totuși lași atâta încleștare.

Mă prefac că sunt mulțumită,

sedusă de confortul

stabilit tacit între noi.

Cât timp a trecut între așteptări

și ce a rămas din dragostea noastră?

Să îmblânzesc…

Prin oarbele ferestre a lumii-ngenuncheate, 

lumini de gheaţă densă străbat nepăsătoare, 

ochii fără flăcări pe cearcăne curbate, 

privesc spre nicăieri, sub urme de-ntrebare... 



Cortinele sunt rupte, scena-i dezbrăcată, 

sala-i în delir, regizorul inert... 

mă-ntreb sub reflectoare cu palma transpirată…

Duduie, tot mă iscodeai

Când n-aveai locuri de parcare

Acum că ți-am făcut pe plac

Nu mai ai chef de mortuare?…

La bursa de valori vom licita,

purtând norocul floare la rever

un fâlfâit de aripă în umbra ta

de-ar fi să piară albastrul pur din cer!…

Nu am cerut veșmânt din norii umbrei tale, 

nici lauri peste fruntea tăcerilor târzii, 

doream să plâng cuvinte scăldate în petale, 

prințesele din versuri cu ochii lor zglobii...

Nu am cerut nici visuri, nu am cerut nici harpe, 

nici muze spânzurate de gânduri care dor,

doream să fiu departe, în pielea unui…

moartea e un pumn de nisip

pe care-l voi arunca în ochii mei

când mă voi sătura de privit ceruri



o ploaie torențială

pe care o aștept să cadă

când mi se usucă izvoarele



moartea e fluturele

care mă învață culorile zburând



deșertul care mă face să iubesc mirajul



moartea e doar tăcerea…

Ascultă frunza vie cum sparge creanga zării,

cu muguri de lumină spre braţele deschise,

îmbrăţisând cu ochii, sub deal, tabloul serii,

pe pânza-ncrucișată de stelele aprinse...

Așteaptă ochi de viaţă sub murmure de gene,

obrajii relaxaţii și buzele lejere,

zâmbind spre poarta zilei, deschisă spre arene,

unde se plimbă timpul, cu tine, printre ere...

Ascultă…

         Un mănunchi de frământări

         Am aruncat

         Pe altarul de jertfă

         Ard mocnit

         Pe tubul de evacuare

         Mai scap câte-un icnet

         Care vibrează

          În  crăpăturile buzelor

         Apoi s-a pornit torentul

         Ce-a rupt zăgazul    

       …