goliat răstignit pe sete

taifun de viață acidulată

m-adun în piatră  

zborul

mănușă sângerată

mi-acoperă pământul pân' la coate

soarele se sfarmă în butuc

smulși prea devreme din uterul viei

strugurii țipă

neinflamate de ploi pupilele crapă

inutile

pe…

Ne-au rupt țărișoara-n două

În trecut, doineau din frunză

Țăranii români,

Alții, azi, nu vor să-auză,

Fiindcă dau frunza la câini.

În trecut, lucrau ogorul,

Se simțeau stăpâni,

Astăzi, nu mai simt fiorul,

Cufundați în mărăcini.

Își creșteau pruncii țăranii,

Doar din munca lor,

N-așteptau să vină banii,

De la stat, în ajutor.

În trecut, legați de…

Câteodată,

eul meu murdar de dude negre

se-ascunde în grădini

sculptate

în gheața înțeleaptă

a florilor de măr;

aseară,

un vecin, mărar,

mă strigă, peste gard:

– Uite-l, bre, aicea!

zăcea,

cu mâinile sub cap

pitind merele-n pom;

scăpă c-un…

poţi să-mi dizolvi 

existenţialo

matinal şi atât de precoce 

claustrofobia

cu ştrampii tăi 

prea lycra 

să rămână credibili întregi

în ascensorul acesta nebun

dinspre moarte 

spre viaţă 

în care m-ai azvârlit 

placat aproape disperată

din dragoste 

să mă faci eseu antologic

chiar în buturile 

şi sub nasul rivalei 

de la parter 

devenită brusc 

spectatoare cu degetul…

PSALM VINDECĂTOR DE TIMP

Chiar plinul din plinire e-un minus, de exemplu.

Nu soarele în Vineri Ți-a cugetat eclipsa?

De-i praf pe clanța ușii, și singur ești în templu,

Cerc aurit în juru-Ți, nu-mi simți alături lipsa?

Eu Îți zăresc în toate întredeschisul ușii,

Ești muntelui - urcușul, tristețe-n firul ierbii.

Să nu Te văd tragi iute perdelele pănușii,

Cresc cețuri peste iezer,din duhul lui  bând…

ciugul

firimituri de viaţă

în şoaptă mirându-mă cum de

mărul are aroma petalelor de trandafir

catifelata stare îmi leagănă fantasme

şi vocea ta

cu care merg la culcare

nu s-a schimbat

doar lumea mea

nu mă înghesuie-n mine

mă împrăştie pretutindeni

aştept

să răsară flori

în urmă

să nu…

PSALM CÂND OCHIUL MEU OFTEAZĂ

De ce mereu prin altul răspunzi când Ți-aduc ruga?

E-n cetini grea dojană de-mi plângi pe sub rășină?

Nu-mi vezi lăstarii tineri? Nunti-i-ar buturuga,

Că Tu-i hrănești din vlaga irmosului de tină.

Când lacrima e ocnă nădejdea-n Tine-i țambra,

Vorbește-mi ca-n demultul  'naintea risipirii!

Tâlmaci adu-mi  la freamăt când cedrului scoți ambra,

Că mult mă-ntreb cum oare nu-Ți zboară…

Cineva se încalță cu pașii mei,

mi-i poartă prin colb,

îi șterge prin livada cu gânduri

și mi-i așează la ușă, apoi

să-mi fie gata de drum.

Eu mă minunez de ce 

nu am plecat cu arca aceea în care

mai era un singur loc liber, destinat

nehotărâților...

ți-l cedasem ție știind că mă…

Mama se ruga pentru toți

     (prozopoem)

    „O să ne descurcăm, nu poate fi ăsta sfârșitul lumii!” se ruga mama pentru noi. În iarna care se zice că înghețau și lemnele în sobă și cam ne înghesuise foametea, mama pusese o sobă de metal în mijlocul camerei și ne îndopa cu ceai fierbinte din crenguțe de corcoduș și cartofi copți pe metalul încins. Mă durea burta de-atâta zeamă colorată și coji…

Mi-ai promis, știi că mi-ai promis,

Dar de-atunci multe străzi au orbit,

Felinare de plăceri ai aprins

Numai străzii mele n-ai aprins un chibrit.

Între timp, în costum fastuos,

Așteptam să-mi faci nod la cravată;

Ai făcut unul, cum era-n Gordios,

Sufletului meu care tot așteaptă...

L-aș tăia, iubire, cu tot cu tendon,

Numai că nu…

De-nsămânțat păstrează, din toate, doar pe-acelea

Ce-i știu, cărării morții, prin bob însăilatul.

Rup de pe mine timpul, cum șerpii își rup pielea

Pe unde piatra mușcă-n amnar cu scăpăratul.

Ne vindecă nămolul ce-a fost mormânt de nufăr!

Ce ai de gând cu mine? Toți cedrii Tăi mă ceartă

Că văd în fiecare copac doar lemn de cufăr

În care ne vom duce spre fluviul fără hartă!

Bocească-mi Râul Nopții…

vă rog luaţi-mă de braţ
urmaţi-mă
fără sfială vom merge
în lungul deşert al cuvintelor
născând toamne fluvii şi dune
unde paşii noştri
se vor forţa să scoată la lumină
poteci
vom poposi ca pentru un veac
să ne cunoaştem
după nume feţele ascunse
în dezmierdări sonore
sub false privilegii
  să fim numiţi
latifundiarii
  iubirii

Când ai hotărât să pleci în America m-ai rugat

să am grijă de grădina ta,

știam că e cu două veri mai încolo și atât,

dar am găsit-o repede.

Atunci am simțit un fel de secetă tropicală,

ceva care te face să devii credincios

impulsurilor catifelate.

Ana, de ce nu m-ai avertizat că un singur trandafir

emană atâta miresme încât ajunge până la tine?!

Ai uitat pe fotoliu jurnalul în care scriai

că liniștea și-a lăsat…

alb negru

despre un el

aşteptând-o infinit pe ea

şireată

te aşezi stradivarius

pe arcuşul meu trist

îl dai cu sacâz 

mi-l acordezi

în patru game 

cu bemoli sângerezi

cu diezi 

peste inima mea

melomană

cântăm fără portativ 

până la…

Aș mai fi fost măcar odată

Un prag din mir la a ta poartă

Cu talpa-ți să îmi mângâi tâmpla

Apoi cu părul să-ți sting lampa

Ți-aș fi pictat pe vise luna

 Vântul ne-ar fi certat întruna

Din fluier îngeri pritocind

În ciob de ceață strălucind

Dar n-ai mai vrut ce scumpă-i vrerea

Ce-mi prigonește azi menirea

Sau poate că n-ai mai putut

Eu încă nefiind născut

Am omorât în mine teama morții

            (prozopoem)

    Ultima scrisoare de pe front a tatei: „Ce îngrozitor lucru e războiul. Nimic nu seamănă c-o poveste…”, scria el. După ce o citea, mama își făcea semnul crucii și înțelegeam că nu trebuia să fi fost cineva care iubise mai mult ca el bucata de pământ pentru care plecase la război și căruia să nu i se fi strecurat îndoiala că Iisus a auzit de noi. După ce ascundea scrisoarea după icoană, un vultur îi…

Din mine mușcă marea de luceferi,

Pe țărm de vise îmi înalț catarge,

Sunt goeletă printre aștri teferi

(Resuscitați sub vidul ce se sparge).

E-o mare gri, câteodată roză,

Ce-și cântă partitura anacronic,

Cu izbucniri în tacturi, de „mimoză“,

Și-amărăciunea izolată fonic.

Lângă carenă, caii săi albaștri,

Trecuți adesea prin anamorfoze,

Și-au agățat nechezul în pilaștri,

Făcând cu norii iarăși…

Lume, lume cât vezi roată

Ce cuprinde valea toată!

Scrânciobe și tobogane,

Trenulețe și baloane,

Berze și ciuperci sculptate,

Pălării, porumb în lapte,

Jucării de pluș, bomboane

Și miresme de copane,

Bentițe, brățări, inele,

Tot felul de…