Pe culoarul din colțul de răsărit al infinitului
cerul aprinde semaforul destinelor
culorile curcubeului din ploile stelare ...
clipesc în spectrul fiecărui suflet ce călătorește
în vehicolul de carne umană spre nemurire
depinde de fenomenele ancestrale ce străbat eternitatea
să găsim Calea cea Adevărată spre Eul superior
spre acel E-Creator ce scrie cu sângele iubirii de Sine
cuvinte sfinte în cartea divinității din noi.
Poezia vieții stă în străzile pe care cuvintele se grăbesc
sperând să găsească Adevărul Suprem , esența existenței
de aceea sufletele uneori nu așteaptă cuminți la semafor
lumina soarelui din interiorul ființei
aleargă spre neant sperând să depășească
culoarul din colțul de răsărit al infinitului unde
cerul aprinde semaforul destinelor convins de simplicitatea
ce ar trebui să guverneze universul
Adaugă un comentariu
Multumesc frumos Valeria, uneori cad in ispita genitivului
cu drag.
Domnule Tudor cuvintele dumneavoastra sant un imbold pentru mine, va multumesc din suflet pentru continua incurajare.
Cu drag
„Poezia vieții stă (și pe) străzile pe care cuvintele se grăbesc/
sperând să găsească Adevărul Suprem... doar sufletele celor care nu așteaptă cuminți la semafor și trec grăbite, nu au cum să vadă (poate unde și poetul s-a îndepărtat grăbit de esențe!...) E un început!
Îmbrățișez ideea/ tema propusă, doar că ai ales, din păcate, să dezvolți ideile, să abuzezi de genitive, ceea ce dăunează poeziei, Mara!
Cu toate acestea, am citit cu interes și plăcere.
Multumesc frumos pentru comentariu Ion, am corectat litera lipsa. In ce priveste predicarea eu ti-s omul, dar nu pentru ca vreau sa devin poet ci pentru ca nu ma pot abtine in a filosofa despre sensul existentei, Va imbartisez cu respect.
Denisa eu iti multumesc mult pentru lectura si pentru cuvintele frumoase, fiecare din noi are ''calea'' lui, uneori ne intersectam pentru a deveni mai bogati sufleteste. Cu drag.
Mihaela multumesc pentru popas si lectura, cu drag de amintirile ce ne leaga si de sufletul tau minunat.
sepctrul > spectrul
Eu-l > Eul
Nu. E un discurs de predicator ce se vrea poet. (Sau invers.)
da Coza
Drag de tine și gândurile tale așternute fiecărui călător. Semnez în cartea vizitatorilor, pagina ta sufletească!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE