Slăbiciune

[nicolae vaduva]

Mi-ai promis, știi că mi-ai promis,

Dar de-atunci multe străzi au orbit,

Felinare de plăceri ai aprins

Numai străzii mele n-ai aprins un chibrit.

 

Între timp, în costum fastuos,

Așteptam să-mi faci nod la cravată;

Ai făcut unul, cum era-n Gordios,

Sufletului meu care tot așteaptă...

 

L-aș tăia, iubire, cu tot cu tendon,

Numai că nu sunt Sandu Macedon.

 

[Nikol MerBreM]

Mă bucur să vă descopăr şi aşa...

[Mihaela Popa]

ca de obicei, frumos!

[Chris]

frumos,

[Vasilisia Lazăr]

:)

Frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Muza despre care se face vorbire, când va fi (peste o sută de ani!) văduvă, va regreta că n-a fost Văduva. Da-da!...

da Coza

[Valeria Merca]

Mereu schițez un zâmbet, a bucurie, pe această pagină! E sentimentul acela înălțător,  în care cuvintele sunt dătătoare de trăiri.

Felicitări!

[Mihaela Suciu]

V-am văzut într-o poză, la costum și cravată lângă o doamnă... sau fată, în spatele vostru, un arc triumfa hiperbolic într-o parabolă antică... Oare de la arc mi se înmoaie pasul când pășesc într-o poezie Văduva sau poate sunt „anemică”?
Femeia poetului este mereu specială. Ca muză, este așteptată să aprindă un chibrit, dar ea orbește pe alții; e cu fițe, nu? În plus, știe să-l lege cu un nod gordian. Tăierea nodului ar însemna și eliberarea sufletului dar și revenirea femeii pe teritoriul poetului. Ironic însă o previne că nu este împărat, să nu se aștepte la cine știe ce, e și el om, cu o slăbiciune pe care femeia i-o cunoaște. (așa am înțeles eu)
Acum, fiindcă „domnul” subtil m-a orientat spre slăbiciunea lui Ahile, eu propun să-i așezăm sabia lui Damocles. Până vine dumneaei să taie „pamblica”, poate-poate ne spune și alte „slăbiciuni”.

[Mihaela Suciu]

A ne recunoaște slăbiciunile nu înseamnă că suntem și slabi - așa consider eu.
Este un citat despre prietenie: „Cine nu cunoaste slabiciunile unei prietenii, nu-i cunoaste nici puterea.” (Joseph Joubert)
„Aș dori să-l tai, cu tot cu tendon,
Numai că, eu dragă, nu sunt Macedon.” - nici eu! :)
Mi-a plăcut poezia! Are multe străzi! Ce bine era în antichitate, atunci toate drumurile duceau la Roma. Încă mai analizez versurile, sunt într-un sens giratoriu.