- postmodernism de post - 

desghioacă tacticos o ghionoaie

sub frunza de stejar ultima ghindă

ssăru’ mâna pentru massă

sâsâie puiul de șarpe

scuipând sfârcul naturii

în ochiul rimelat al unui mormoloc

au! au! au!

cucurbita maxima*

aurea-n amurg

impozanta prăpăstie metropolitană

cu zâmbet știrb ascuns de broboada

spartă-n vitralii

e departe

întrebă piatra de…

Îmi plac oamenii care preferă să ierte decît să uite,

oamenii care preferă să înțeleagă decît să știe.

Ei nu întreabă niciodată nimic, doar privesc lumea

cu jumătate de ochi și o ascultă cu jumătate de ureche

chiar dacă au murit demult. Viața lor e prea vie.

Printre ei erai și tu, incognito, cu ochelarii tăi de soare

cu lentile verde închis, model de damă.

Credeam că erai la fel cu ceilalți,

credeam că rămîne ceva în locul de unde pleci,

precum…

Poftim scârba de-a fi om Ce poate fi

mai tentant Ori femeia ca partener im

posibil Cale bătută cu lehamitea de fie

care zi Îngerii disperării roind în jurul

tău Ai pierdut și ce n-ai avut niciodată

Înalți privirea până când nu-ți mai ză

rești nicio rană Norii se pierd printre

firele de iarbă Cine câștigă însă se pier

de printre amănunte gratuite Așa că…

Iubita mea are umbra sfioasă și ușoară

în zori de zi ea se îmbracă în mireasă, soarele o pătrunde

la subsuori și în mijlocul ei subțire.

Ea se lasă pe iarbă ca un văl, abia dacă acoperă

păpădiile pufoase care sclipesc de rouă.

Iubita mea este ca cremenea nearsă, o străbat razele

din cap pînă în picioare și din ea rămîn pentru mine doar ochii,

mari și blînzi sub fruntea netedă, doar platoșa sînilor arămii,

tălpile cu filigran de praf

și buzele ca din…

copacul meu a-nflorit

tot asfaltul

și lumea…

Haide să curățăm frontul

unde au flămânzit caii noștri de suflet,

ajunge câte lupte au dus, câte mări au însetat, câte drumuri au derutat,

să le întindem o pajiște, să privim albinele când le dau hrană!

Dragul meu, auzi vântul cum numără  potcoavele?

Îmi spune că-s norocoasă,

că ai făcut din mine o zeiță de ceară, că m-ai iubit ca pe leacul pământului...

Ți-am găsit cămașa arsă de dor,

au trecut peste ea zile străine, avea…

Am incercat sa schim prima varianta.

 Doamne 

   sîrma ghimpată 

   ce-mi infăsoară sufletul 

   îmi ingrădeste 

  dreptul de a fi. 

   Eliberează-mă 

   din închisoarea trupului

     în veșnicie  

   redă-mi aripile gîndului 

   ce mi le-a răpit nepăsarea, 

   să pot zbura 

  spre verbul a simți. 

   Dezleagă-mă 

   din turnul uitării 

   poartă-mă 

   în vîltoarea 

   iubirii profunde …

chipul de după mască

În zbor îmi înflorește poezia,

Sfidând elucubrații siropoase,

Mă roade, șerpuită, pân` la oase,

Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.

Lumina-i printr-o geană îmi respiră,

Aștern silabe ca într-o vitrină,

Acord simțirea-mi adolescentină

La noul trend, vibrând pe vechea liră.

Creez cu-al meu „păcat” mezalianță,

În doi, singurătatea-i „mai” completă;

Nu e, din fericire, vreo rețetă,

Să-mi vindece…

E timpul fraţilor mă dor

toţi nervii la televizor

istoria contemporană vai

pe sus e luată de tramvai

Doar îngerii mai merg pe jos

şi calcă tot ce nu-i frumos

se scoală muncitoru-n pripă

neveste-i arde o aripă

Şi-n fund soldatul la cazarmă

se pregăteşte s-o adoarmă

savantul însă fiind…

şi mă trezesc speriat într-un lan de grâu

şi mă înec

am fi putut fi două făpturi zburătoare

cu norii prelingându-ne de pe umeri

cu răsăritul în ochi cu soarele în suflet

am fi putut

îți amintești anul în care a început

să ne crească flori la subsuori

și aripi puternice din umeri

și cum ne roteam unul în jurul celuilalt

într-un ritual numai al nostru

și cum întineream cu fiecare clipă petrecută

împreună ce bine ne-a fost

ce bine…

Sămânţă în livada cu meri

Visam la verde crud

Căzut din geana ploilor

În palma ce m-a ridicat

Către cerul începuturilor

Am aşezat sărutul frunzelor

Încă nenăscute

Copilă

Am călătorit înspre MiazăTine

Fără drept de oază

Rătăcitu-m-am

În coapsa deşertului

M-au crescut lacrimile beduinilor

Căzute după vântul năprasnic

Ce-ţi aducea nepăsarea

Am băltit în exces de sare

Şi-n pieile şerpilor uscaţi

Mi-am învelit…

Varianta doamnei Sofia la boabele de roua din sufletul meu, sunt fericita sa constat ca aceste mici boabe de roua au darul sa trezeasca ploaia calda de vara a frumosului din sufletul domniilor voastre. Multumesc mult doamna Sofia.

''Astăzi, fiind mai puțin de comentat, propun varianta mea pentru acest text:''

eliberează Doamne răsăritul

desfășoară sârma ghimpată

devălmăşita slăbiciune a celor tari

aruncă-mă în vâltoarea iubirii

din…

La Moștenii-Grecilor,

Pe vatra Boțeștilor,

Din vale până în deal,

Numai copită de cal,

Printre fagii colilii

Urlă puștile zurlii

Și-n pădurea Păsării,

Vezi doar urma poterii

Căutându-mi printre hoți

P-ăl' mai aprig dintre toți -

Haramin de Bărbuleț,

Cel mai temut din județ,

Feciorașul lui Anghel,

Cu trei flinte după el,

Trei flinte și un cuțit,

De nimerea dovedit -

Numai unul, țigănos,

Ce-ntorcea valea pe…

jar învăluit
vine cineva îmi pipăie coastele
ceafa
nu ești tot focul
zice
tot omul
așa sunt și mă cuprind
cu tot aerul ce nu mă are
dar trece printre oase
mușcă din ceafă
din coaste
până mă transform
în tot focul
în tot omul

lumina ochilor tăi

potrivită cu rugăciunea

buzele uşor pârguite

şi-un motan înghesuit între coastele tale

acestea sunt semnele de recunoaştere

chinul manechinul trupului tău

frumuseţea de care te foloseşti

pentru a frecventa fericirea

pentru a-i deschide uşa de mahon

atât cât să-i arunci motanul înăuntru

gura ochilor tăi îmi sărută mâna

şi o aşază acolo

unde bunul samaritean

şi-a schimbat…

 sub stropi de iubire ecoul veșniciei