bâiguieli

[Ana C. Ronescu]

- postmodernism de post - 

desghioacă tacticos o ghionoaie

sub frunza de stejar ultima ghindă

ssăru’ mâna pentru massă

sâsâie puiul de șarpe

scuipând sfârcul naturii

în ochiul rimelat al unui mormoloc

au! au! au!
cucurbita maxima*

aurea-n amurg

impozanta prăpăstie metropolitană

cu zâmbet știrb ascuns de broboada

spartă-n vitralii

e departe
întrebă piatra de râu

rostogolindu-se-n sus pe cărare

până hăt sub talpa rarefiată

a muntelui
ce ciudat
gherghina se mira ca proasta

de nasul violet al unei gențiane

s-a-ntors pământul cu fundu’-n sus

pe o movilă de fluturi cap-de-mort

cu irișii holbați sub ochelari de soare

se legăna-n hamac călugărița**
kaput/finish/destul

sună de intrare

tresări optimist

un iepure sub frunza de lăptucă

romantică

cu buzunare doldora

de urechi lungi scrise simpatic

în adn-ul cernelii de bună-hibernare

ursoaica visează talie de viespe

colindându-se  estival și unduios

între buhai și capră

fără hrana proaspătă – doar conserve

și inimi pe jar
tună la final

duhul din lampa de aur a lunii

ei drăcia-dracului
la anu’ v-ați lins pe bot de vacanță!

* dovleac

** insectă carnivoră (mantis religiosa)

[chindea maria elena]

.......... după ce-mi pusăi monoclul unui greier fandosit, îmi zbârnîii elitrele de hlizeală gândăcească..... năzdrăvano, mă vârâși în lampă di mă frecară pi zboruri tătă liota di hanimaluri cari mai di carii mai ocoșe!!!!!! :)))))) 

[Chris]

frumoasă incursiune în lumea animală,

citit cu plăcere

[Ana C. Ronescu]

Doamna Sofy, pentru mine rafinate sunt seriozitatea, competența și altruismul cu care vă aplecați asupra fiecărui text postat. Pentru mine este o bucurie fiecare comentariu al dumneavoastră pe site. Mulțumiri!

Am rescris textul, făcusem o gravă greșeală de acord. :)

[Ana C. Ronescu]

Mulțumesc, Denisa! Aceeași admirație pentru frumoasele tale versuri. :)

[Ana C. Ronescu]

Mulțumiri, domnule da Coza! Un  punct de vedere versat, chiar vezuvian (?!),  într-o veritabilă versiune versilibristă a versului. :))

[Ana C. Ronescu]

Aveți dreptate, doamna Merca;  poeziile, textele sau ce-or fi ele, le scriu „cu voce tare”, chiar dacă vocea din gând nu este întotdeauna a mea. Respectând cuvântul scris, mi se pare că articularea acestuia este cel mai mirific dar al miracolului numit OM. Calde mulțumiri! :) 

[Ion Lazăr da Coza]

Sedus de verva versului veridic!

da Coza

[Valeria Merca]

Splendide imagini poetice!  Ludicul domnește.

Am citit, am recitit, am recitat... poezia ta se vrea recitată... 

mare drag,

 

[Sofia Sincă]

Ce frumos, câtă finețe și rafinament cu vietățile pământului! Îngeri sofisticați.

O alegorie, o poveste așa ca în viața reală, unde unii se mănâncă pe ceilalți, mai precis cel mare înghite pe cel mic, iar big brother dictează.

Am citit cu multă plăcere și am admirat,

Sofy