Mici crisalide II

[Marioara Visan]

Am incercat sa schim prima varianta.

 Doamne 
   sîrma ghimpată 
   ce-mi infăsoară sufletul 
   îmi ingrădeste 
  dreptul de a fi. 
   Eliberează-mă 
   din închisoarea trupului
     în veșnicie  
   redă-mi aripile gîndului 
   ce mi le-a răpit nepăsarea, 
   să pot zbura 
  spre verbul a simți. 
   Dezleagă-mă 
   din turnul uitării 
   poartă-mă 
   în vîltoarea 
   iubirii profunde 
   în noaptile de Sînziene. 
   hora ielelor  
   să mă învîrtă amețitor 
   transformându-mă  în nor
   să  mă strecor 
 Lumină lină
  în nopțile cu lună plină
 în strălucirea stelelor. 
  
 
 
 
   Doamne eu știu 
    totul e sminteală 
   în viața asta goală. 
   Nimic  n-avem destul 
   noi santem nimic 
   mici crisalide 
   într-un neant obscur 
   cu aripi încâlcite 
   în rețeaua   sentimentelor 
    nu vom afla niciodată, 
   ce-nseamnă adevăratul zbor. 
 

[Marioara Visan]

Ai dreptate Ion. De asta sunt aici sa invat a scrie cu vigoare lirica asa cum spui. Mai devreme sau mai tarziu o voi face, multumesc frumos pentru semnul de trecere.

Cu drag.

[Ion Lazăr da Coza]

Tema se vrea adâncă (deși-i cam bătucită), dar nu-i expusă cu vigoare lirică.

da Coza

[Marioara Visan]

Multumesc frumos Valeria pentru popas.

Cu drag.

[Valeria Merca]

Sofy are dreptate. Ai lăsat mare parte din postarea inițială. Important este că ți-ai dat seama de intențiile noastre, Mara! 

cu drag,

[Marioara Visan]

Multumesc doamna Sofia. Asa e.

[Sofia Sincă]

Diferența dintre prima și a doua variantă este aproape insesizabilă. Doar s-a renunțat la niște fraze, sintagme inutile.
Desigur, poezia se face cu timp, cu starea necesară, cu pricepere și cu talent. Dar nu este obligatoriu.
Sofy