Haramin de Bărbuleț

[Rădița Răpeanu]

La Moștenii-Grecilor,
Pe vatra Boțeștilor,
Din vale până în deal,
Numai copită de cal,
Printre fagii colilii
Urlă puștile zurlii
Și-n pădurea Păsării,
Vezi doar urma poterii
Căutându-mi printre hoți
P-ăl' mai aprig dintre toți -
Haramin de Bărbuleț,
Cel mai temut din județ,
Feciorașul lui Anghel,
Cu trei flinte după el,
Trei flinte și un cuțit,
De nimerea dovedit -
Numai unul, țigănos,
Ce-ntorcea valea pe dos,
Țipă cât îl ținea gura,
De vuiește curmătura:

- Angheleee, Răduculeee!
Radule, haiduculeee...
De te-oi arăta nițel,
Ți-oi pune pielea-n cinghel!
Drept dovadă, că nu mint,
Vezi, druguțul ăst' de-argint?
De-l tai în patru bucăți,
Te despică-n zece părți!
De-l pun alice în junt,
Te-oi doborî la pământ!
Argintul te-o sfârteca
Pieptul ți l-o spinteca
De-o să plângă mumă-ta
Și codrii din urma sa,
Să-ți cânte ai tăi scripcari
Prohodul la zile mari,
La cârciuma din Boțești,
Unde propi'tar îmi ești
Pe talanții turcului,
Din agoniseala lui: -
Negustor de oi și vaci,
Samsar vechi și mare baci,
Priceput în strungării
Pus pe fundul Dunării,
Jefuit și aruncat,
Cu briciușca -njunghiat.

Fiul poterașului
- Cu Despa, măicuța lui -
Numai ce mi-l auzea
La față se-nvinețea,
Aer în piept îmi trăgea
Și poterii că-i zicea;

- Poteră și poteraș,
La toți am să vă fiu naș,
Că semăn cu tatăl meu,
Șarpe galben de dudău...
Numa' să vă scap din mâni
Vă dau oasele la câni!

Ș-arnăutule, trufaș,
Viața mea n-o pun chezaș,
Chiar de sunt eu hoț-de-hoț,
Pielea mea nu-i de negoț!
Nu știu de-i altul ca tine,
Dar nici altul nu-i ca mine,
Că-mi fac veacul peste grui
Și mănânc vânat vătui,
De-am puterea ursului
Sub tălpicul codrului,
Prin hățiș de nepătruns
Pe unde vă stau ascuns!
Chiar de fug de poteră,
Tot vă cânt din ceteră,
Tocmai sus pe măgură
Unde-s brazii pătură...


Radu tună și înjură,
Și trage-o țipăritură;

- Arșșș! Voi, poterașii mei,
Ce vă credeți dumnezei,
Boieri mari de-am jefuit,
Deloc nu i-am sărăcit,
Că de unde am luat
Tot ălui sărac am dat!
Numai pe turcul samsar,
Ce-am fost cu el la bulgar,
De galbeni l-am ușurat
Și-n apă l-am aruncat
Ca pe-un băț de brusture
În Dunărea tulbure,
Să se știe peste sat -
Răducanu-i om turbat,
Haiduc mândru, ca bărbat,
Armăsar despiedicat
De nimeni încălecat...

Și de-i tristă muica mea,
Să fugiți unde-ați vedea,
Găta-v-aș prăpastia,
Că încep zavistia,
Să văd, zău, ce v-o durea:
Moartea sau disperarea?!...

*Haiducul Radu Anghel e același personaj din cântecul „Radu mami, Radule”!

[Rădița Răpeanu]

Sunteți minunați cu toții și sunt privilegiată să vă citesc părerile!Rădița,cu respect incomensurabil

[Chris]

balada e moştenirea noastră, ca să zic aşa. cred că aici mai degrabă a fost provocarea scrierii unei asemenea lucrări. e de apreciat coerenţa acţiunii şi limbajului arhaic  menţinute pe întregul text. mi s-a părut interesant şi titlul.

[Sofia Sincă]

Rădița, eu nu am zis că ai copiat sau ai plagiat. Departe de mine acest gând. Am zis că ai folosit, cules din folclor. Atât. Fără nici o vină. Și eu, acum, dacă aș dori, aș compune astfel de versuri simple, din popor, din amintiri, de prin alte balade citite și răscitite. La asta m-am referit. Eu aș dori totul modern, modernizat... :)) Asta este aplecarea mea. A ta, însă, este pentru patinat, pentru arhaism.

E bine și așa... Uite lui Ion da Coza i-o plăcut! :)) Și nu numai lui.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

A umblat. Știi tu unde.

Cred că aici lipsește o silabă:
Jefuit și aruncat,
Cu brișca (briciușca/hangerul) înjunghiat.

Dimpotrivă, eu aș fi apelat la și mai multe arhaisme. De ex: maică-ta > mumă-ta...

Mi-o plăcut.

da Coza

[Rădița Răpeanu]

Eu vă mulțumesc din suflet, doamna Sofia Sinca! Mă vreți sinceră cum V-am obișnuit! Am scris-o cu cărțile închise! In mintea mea a rămas doar frunzarul cu firul de poveste !

[Valeria Merca]

Exuberantă, năvalnică... așa cum îi stă bine unei asemenea creații.
O mică observație/ rima din ultimele două versuri durea și disperarea, nu prea pușcă.
Am citit cu admirație.

drag,

[Sofia Sincă]

O baladă tipică. Multe versuri sunt din culegeri folclorice, foarte puține elemente sunt ale tale. Doar ai potrivit. Din punctul meu de vedere putea fi mai modernă...

Dar am citit cu plăcere, amintindu-mi de vechile balade.

Sofy

[Rădița Răpeanu]

Mulțumesc mult, Nikol, Denisa, Gerra, sunteți īn inima mea! ❤️

[Nikol MerBreM]

Nu ştiu de ce, de câte ori vă citesc pagina e... tropot de viaţă :))!