Număr copaci rânduiți în inele,

Si număr inele născute-n copaci.

M-acoperă blând o ploaie de stele,

Pe când îi întorc un zâmbet stângaci.

Deschid constelații în bolți suprapuse,

Dar ochii plâng în timp ce măsor,

Secunde tăcute și vorbe nespuse

Pe răni încă vii, pe răni care dor.

Să mântui păcatul cât încă trăiește,

Și-mi șterge intrarea în paradis,

Lumina difuză obrazu-mi pălește

Tristețea…

Cu pasul tău

ai putea să-mi străbaţi pasul,

Cu mâna ta ai putea

să mângâi ca şi mine

nisipul din clepsidră când

prin părul tău îmi răsfir degetele,

Cu gândul tău

ai putea să-mi străbaţi fiorul

când te privesc,

Buzele tale ar putea să

şoptească cuvântul meu

negândit şi tot

ce fac

ai putea face, dar

nu vei descifra nicicând

acest poem încrustat pe inima mea…

Clădește-mi un castel la marginea pădurii,

Să fie alb, de fildeș, pe-alocuri argintiu,

Să-i faci un fundament din vraja amintirii

Și-a visului, pe care doar eu, poate îl știu!

.

Ferestre să îi pui cu fața înspre Soare

Sau așezate-n umbră de codru fremătând,

Mereu, un tril suav încet să se strecoare

Și-o adiere lină s-alinte al meu gând!

.

Intrării să îi pui un prag de fericire

Și trepte construite din lespezi străvezii,

Iar un…

Inexistența se zbate în ghearele genezei

fără supărare poporul își pupă eroii în fund

de câte ori are ocazia

și bineînțeles galeria de ocazie aplaudă frenetic

tot de-atâtea ori

nestingherită copilăria își duce biberonul la gură

și primăvara începe să…

Sonet LXXXVII 

Când timpul s-a împiedicat pe strada gândurilor mele

Mi-a dat răgaz să mai aștern cuvintele scăldate-n rime,

Să le dezmierd într-un sonet și-un colț de Cer să le anime,

Apoi, să le arunc din nou, într-un neant cu praf de stele,

Căci le-am cules din necuprins, legate-n ritm și profunzime,

Plutind pe unde care dor când le-ntâlnesc și zbor cu ele,

Dar mă îmbie să…

în fața casei proprietarii cu bani

au făcut ziduri au asfaltat cuiburile de cârtițe

cu sufletul împietrit umblam după melci

convins de frumusețea pământului

până la calea ferată am strâns semnături

pentru lanul de grâu ce tremura sub picioare

într-o intersecție pe un lemn de căruță

așteptam transportul cu materiale

de construcții

i-am spus

șoferului

drumul urcă la viile oamenilor să nu te oprești

ai…

Înainte de a fi coborât în trup,

am fost înger.

Trăiam veacul meu de singurătate 

alunecând nehotărât

printre culmi abisale,

 să-mi găsesc identitatea.

Sub robia cunoașterii ce mă mâna,

simțeam  umbrele penetrându-mi

tiparul care, încet, devenea om.

Și strângeam în adâncul conștiinței

plânsetele neplânse încă,

dureri viitoare,  

spaime coborâte din neant.

Încărcam îndoieli

și…

Tăcerea ta

arcuită

ca etrava gondolei

împotmolită

în singurătatea

gondolierului,

stăpân peste

lagunele toamnei,

alungă

reveriile

rănind spiritul

făcându-l suplu

până la plâns.

Tăcerea ta,

iubito,

m-a făcut

gondolierul –

stăpân peste

lagunele toamnei. 

În dormitorul dintre două nopți

ai atins imaginar

vocea stinsă a unui hotar desenat asimetric de promisiuni

Din pavajul dentar al pulsațiilor

cleștele a eliberat o plombă a trecutului

Lunaticii au țopăit…

am găsit un loc

în care berzele au brățări 

din ochi de privighetoare 

urșii nu mai ies 

pe Transfăgărășan 

pentru o coajă de pâine 

animalele sălbatice …

SONET LXXX  

De ce te-ascunzi cu lumea în uitare, când eu îți dau sclipiri de neatins?

Un infinit îți cere-o lume-n care să sorbi în veci miresme de argint,  

Căci Demiurgul s-a-ncâlcit în ere, dar ne-a ales cărarea... nu te mint! 

Cuvânt sunt eu, tu ești o mângâiere și mă-ntregești, de ce nu m-ai cuprins?

Degeaba fugi, doar te-ai desprins din mine, îmbrățișând un ultim drum…

                                                                                                                  „Vânt încremenit

                                                                                                                  Primul cântec de greier

                       …

Norii s-au ascuns după storuri,

Arșița zvâcnește în tâmple,

Dogoarea coboară sub temple,

Pe drum nemișcate stau colburi.

Cu vaier tot câmpul se umple,

Uscată-i tăcerea din ciuturi,

Păduri se aprind în răstimpuri

Și…

                                                                                      „Aşa ne petrecem veşnicia:

                                                                                                          azi Pământul şi o axă unisens a timpului,

                                                                   …

Lumina focului din sobă se zbate pe perete.

Dorul tremură în pieptu-i dezgolit.

Curată, o lacrimă își urmează drumul

Pe fața-i albă, pierind în păru-i răvășit.

Afară plouă liniștit

Și suspinul ei se risipește între lacrimi.

Genele-i negre sunt umede și moi

Tresăltând la răstimpuri, ca și sânii goi.

Stropii de ploaie sărută geamul rece.

Se aud înfundat pașii de pe drum.

Lumina focului din sobă se…

Dragostea nu are preț

dragostea n-are măsură

în cuprinsul unei vieți

ce capitol e de ură

Dragostea n-are măsură

dragostea-i imaginară

un îndrăgostit îndură

cât ai tortura o țară…

vreți să mă duc de-a tuturigu,

să-mi dau cu fundu' de betoane,

dacă-a plecat?...  s-o prindă frigu’

sau focul marilor cazane!...…