te ştiu cri cri cri (valentă)

[Stanescu Valentin]

                                                         

                                                                                                                  „Vânt încremenit

                                                                                                                  Primul cântec de greier

                                                                                                                  În vara asta”  

                                                                                                                            (Ion Lazăr da Coza)

 

                                                te ştiu cri cri cri

                                                      aripi zglobii

                                                            lansează

                                                             chemări

                                                                       vii

   

                                                                           te ştiu cri cri cri

                                                                           tonul înalt

                                                                           meşter în

                                                                           zbor şi

                                                                           salt

 

                                              te ştiu cri cri cri

                                                       aripi frecai

                                                           cu sunet

                                                                ca de

                                                                   nai

                                                                      

                                                                         te ştiu cri cri cri

                                                                         tristeţi dispar

                                                                         când te-aud

                                                                         că-mi cânţi

                                                                         iar...

[Stanescu Valentin]

Valentele îşi au originea în Haiku-urile Domnului Ion Lazăr da Coza. Mulţumesc pentru seara sub concert de cri-cri-cri...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela Popa este fascinant ritmul ce rezultă din frecarea elitrelor. Fiecare seară de vară aduce un alt concert pentru că fiecare seară de vară este alta iar greierilor nu le place să se repete...

[Mihaela Popa]

frumos!

[bolache alexandru]

Un tribut adus poeziei domnului da Coza...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia am adus în faţa cititorilor mei, declaraţi şi nedeclaraţi, o Valentă de sezon. Trăiesc din nou pe tărâmul natal şi sunt la fel de nerăbdător să îi aud spunând, în grai uman ,cri, cri, cri, povestea lor, doar doar să o înţelegem. Anul acesta sunt trei zone în care se manifestă, Fiecare seară parcă este altă melodie. Decât să aruncăm bombe în oameni nevinovaţi mai bine am desluşi vibraţiile greierilor...

[Vasilisia Lazăr]

În primul rând, vreau să vă mulțumesc că ați folosit drept motto un haiku al lui Ion Lazăr da Coza! 

te ştiu cri cri cri

aripi frecai

cu sunet

ca de

nai

Într-adevăr, greierii emit un sunet specific, ascuțit și pătrunzător, produs prin frecarea elitrelor. Când acești micuți artiști își deschid aripile și le freacă rapid una de cealaltă, se produce o vibrație care generează sunetul acela minunat și unic, fiindcă fiecare exemplar produce un altfel de sunet, niciunul nu seamănă cu altul, iar când cântă mai mulți deodată, ai impresia că asculți un cor. E un cântec fascinant și inspirator, bucurie pentru auditoriu, așa cum și spuneți în ultima strofă, mai ales pentru poeți. Mi-am dat seama acum că eu, aici la munte, nu am auzit niciodată cântecul lor. Când eram în Iași, la casa de la țară, era un concert uluitor de frumos în fiecare noapte de vară. Oare or mai fi greieri? Că stele văd că nu prea mai sunt...  

Am citit cu mare drag!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Gabriela, valul de căldură din această perioadă pare a nu deranja prea mult trubadurii serilor uneori răcoroase. Se spune că ar exista  o relație între rata ciripiturilor unui greier și temperatura aerului ambiant. În 1897, Amos E. Dolbear, profesor de la Universitatea Tufts, a publicat o ecuație matematică, numită Legea lui Dolbear , care vă permite să calculați temperatura aerului numărând numărul de ciripituri de cricket pe care le auziți într-un minut. De atunci, alți oameni de știință au îmbunătățit activitatea lui Dolbear prin conceperea ecuațiilor pentru diferite specii de greieri. Interesant cum şi alţii au pus urechea la vibraţiile lor...

[Stanescu Valentin]

Nikol, după întâlnirea cu ei am căutat informaţii despre trubaduri şi am aflat, printre alte curiozităţi şi că având aripi ’’in primul rand prefera sa sara, in loc sa zboare, picioarele lor posterioare fiind foarte puternice’’. Cui nu-i place muzica lor?

[Stanescu Valentin]

Dan, mulţumesc pentru semnul de lectură nocturnă de vară. Poate într-o zi inteligenţa artificială va descifra limbajul greierilor...

[Stanescu Valentin]

Mihai, îi aud seară de seară când mă întorc din crâng alături de patrupede. Uneori se aude aşa de tare! Au un auz foarte bun încât nu te lasă să te apropii să îi vezi la scenă deschisă. Tace brusc şi după ce pleci reia chemările instinctului...