Creație

[Darie Giurgiu]

 

din cutia albastră desenată cu nori

a scos munții

pe care i-a așezat pe piedestal

să le soarbă răcoarea

din pahare a deșertat marea

ca și când din râuri

peștii emigrau

poiana a desprins-o dintr-o carte

încă nescrisă

cu tot verdele ei nefiresc

privind de la distanță

s-a lămurit asupra culorilor

în care vor zbura păsările

când toate lucrurile erau aproape gata

s-a oprit din creație

să-și vadă oamenii

ce începuseră să strice decorul

lund pe cont propriu apele

iar din păduri scoteau animalele

pe care le ucideau între

cuvintele pe care tot el

le dăduse într-o duminică

în care se plictisise să creadă

că opera sa este perfectă.

[Vasilisia Lazăr]

typo: lunâd

„Într-un peisaj, dacă a apărut și omul, deja acel tablou e compromis.” (Ion Lazăr da Coza)

Frumos, reflexiv!

[Mihaela Popa]

pătrunzător

"s-a oprit din creație

să-și vadă oamenii

ce începuseră să strice decorul"

[Valeria Merca]

Meditativ, sugestiv!

Am citit cu plăcere.

[Darie Giurgiu]

Multumesc Chris

[Darie Giurgiu]

Multumesc SoFy

[Chris]

cuvantul are cea mai mare putere

totul a fost perfect pana la oameni :(  cuvantul a fost dat oamenilor. oamenii nu inteleg (sau nu-i intereseaza) ca planeta nu este a noastra, ci o impartim cu alte specii

frumos...

[Sofia Sincă]

O altă geneză imaginativă... S-au comis erori? S-a greșit undeva? Probabil, din moment ce s-a distrus ceea ce s-a creat cu migală, cu grijă și cu iubire. După înfăptuirea păcatului primordial morala este una singură: ne merităm soarta și plătim tot timpul.

Poem meditativ și concluziv.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi