Versuri și pictură Ion Lazăr da Coza                    

E timpul de plâns pe budane,

La fetida lumină a unui biet felinar,

Ca pe sânul amantelor sterpe

Îngenuncheate lângă altar.

Să renunţăm bărbaţi la virilitate

– Vinul ne-ajunge pe-o mie de ani! –

Femeile noastre n-au decât să-i învie,

Din legende, pe vechii spartani!

În prag, cu suita lui de bacante,

Dioysos de-apare, de plăceri vlăguit,

Va vedea vestale virgine şi triste,

Ca un dar ce s-a…

Dorința

Hai, hai.

Talentul

Pic, pic.

Idei

Nimic.

Gândul

Se-nșiră,

Mâna

Deșiră.

Taie și scrie,

În carne vie.

Coșul se umple,

Foi după…

în camera mea sunt singurul suflet liber

singura conștiință ce nu trebuie să dea socoteală

despre lucrurile acestea

te vom asculta mai târziu mi-au ros carii pe tăblia patului

cu mâinile pâlnie am strigat cât am putut

de puțin dureros

muncă, nu te iubesc



până în stradă sunetul nu s-a făcut trup

până la camera de gardă revolta și-a păstrat accentul

grav

din punctul de vedere al medicilor



am băut un amestec nepermis de comunitate

ceva…

inimile noastre 

par case bătrânești

fără ferestre

niște pisici

ce torc

în cinstea vechilor locatari

putem să iubim de o mie de ori

frigul ne aduce aminte

că suntem umani

ne mințim că suntem ok

și lipim etichete trecătorilor

inimile noastre

case bătrânești

umbre a unor locatari rebeli

ce ne așteaptă în prag

Neclintit în fierul pământului-mumă

numai tu, stejar între stejari, îmi dai puterea, 

când toate fulgerele lumii se abat asupra mea,

Câinii scăpați din lanț

își rup colții în scoarța ta de granit,

în timp ce…

prin somn vei auzi

cântecele unei păsări de toamnă

care intră-n iarnă

ciocul ei furând cafea fierbinte

de la fiecare pervaz

până o va împăia gerul

fără să știe



fă-ți pernă din trupul meu

și te vei pierde în noapte

zăpada nu mai scârțâie acolo

de când ai plecat.

ai întors spatele

și urechile lumii s-au astupat

piciorul balerinei s-a stricat

da, pomii-s încă bolnavi de flori, dar

nu știi despre ce…

Au trecut doi ani cerniți

De când eu sunt văduvit

Și din ochii mei mâhniți

Lacrimi curg necontenit.

Precum Orfeu pe-a sa Euridice

Din iad voit-a el ca s-o ridice,

La fel și eu din…

Brațele tale, iubite,

o oază de liniște sunt pentru mine,

cea venită din deșertul zilelor.

Când ochii nopții sclipesc fantastic

în locul nostru magic,

brațele tale mă înfășoară molatic.

În brațele tale, iubite,

descopăr picăturile de ploaie

și atingerea de mătase a vântului.

Prinși în mrejele mirajului

ne afundăm în fierbintele pasiunii,

alungând orice fir de îndoială.

Ne regăsim în pacea…

Mă înfășor în dragoste
ca într-o pătură de viață,
iubitul meu...

Sunt deșertul care reînvie
la fiecare ploaie,
cu iz arămiu
îmi îmbrac umbra
și apun după recele dunei,
așteptând să înfloresc.

Mă îmbrac în magia liliachiului,
a rozului și a nisipului umed,
adorând lumina soarelui,
a iubirii, a viului și culorii.

Mă înfășor în pătura mea de viață,
Iubitul meu...

Mă gândesc să te  invit

                                          la un ceai

îmi imaginez cum

                                 încet

                                          ceainicul fierbe

                                                                      pe aragaz

 aburul colonizează aerul din cameră

                                                                             cucerește pereții

tăcuți,

           …

Libertatea Sinelui este chiar unirea cu Sinele.

Este momentul în care știi că Dumnezeu,

acea particulă omniprezentă este mult mai mult.

Dumnezeu suntem noi, parte din El

care ne înglobează pe fiecare.

- După chipul și asemănarea Lui -

nu este o vorbă mitică, este un adevăr științific.

Noi însă, traversăm eternitatea cu nepăsare,

ochii de-abia ni se deschid.

Ne ferim de introspecții 

pentru că ne e teamă de…

am văzut un copac fără inimă

i-o fi mâncat-o mucegaiul

mai avea câteva frunze în vârf

se uitau la cer
                              
                         se rugau

vântul le ajuta să se izbească de lumină

fără țipăt
                          fără  lacrimi
                                                        așteptau

Vine o vreme, când tăcerea

Îmbracă buzele rubinii,

Se agață de nodul gâtului,

Urcă și coboară sublim,

Ca o felină răsfățată,

Pe treptele sufletului blând,

Pieptănându-ți amintirile

Frumos sculptate, undeva

În adâncimea irisurilor.

Atunci, ecoul trecutului,

Își desface aripile mari

Stropite în mii de culori

Și gusturi gingașe, ce vin

Să tămăduiască mintea,

Sau alte ori pline de…

Poezia-i puterea mea dragă Kitty

te rog să nu râzi de mine

ironia-i bună când n-ai nimic de ascuns

în rest e apă de ploaie

pentru grădina mea

însetată de adevăr

e clar că uneori tăcerea m-a ajutat să mă regăsesc

pe-atunci…

freamăt pe buze, adiere –

vocea ta se împletea cu vântul,

iar zilele curgeau în ritmul unui pârâu de munte.

Îmi povesteai de stele care visează,

despre orașe vechi în care soarele dansează la apus. 

În fiecare cuvânt se năștea o lume –

fragilă aievea, 

indestructibilă în vis.

O singură privire și deja simțeam

cum zâmbetul ți se desena în întuneric

sau disperarea ți se întrupa în lumină.

Ce…

dimineața începe cu nervi în cafea,

timpul să ne luăm porția

de libertate

semnul diez își calculează pașii

în ritmul unui sfârșit auzit numai de el.

clipesc precipitat,

la atingerea primului val de lumină

florile țin cu tărie să înmulțească frumosul,

iar eu pândesc cu speranța că foamea îmi va fi potolită

de prima femeie care, prin spatele umbrei,

îmi va pune mâna la ochi

să aleg

cenușa ori praful închis într-un…

Adoarme pruncul lunii;

Și,-n stoluri lungi, chitara pătrunde miezul nopții,

ciupind aievea jarul incandescent și nud.

Stau carele-mpietrite în jurul unei vetre - dumbrava se desface, miroase vântu-a crud!

Nechează-un mânz sub…

Sunt o femeie bătrână,

Cea mai bătrână

Din timpul rămas.

Tic, tac...

Îmi aud respirația

În ritm de ceas.

Număr secundele…