ține-mă de mână când

[Ariana Zburlea]

cerul sufocă luna.
face vișinată din sărutul nostru.
stelele
dau de pământ cu noi
și toate femeile din mine
își lasă rochiile
pe pietre, la râu.
*
melcii strigă soarele
fac dragoste pe frunze
dar stelele
dau de pământ cu noi
și ne subțiem
până oasele devin casante
bune de dat câinilor.
*
vom deveni atenți
ce înălțimi ne asumăm.
ne pierdem firele de păr
ne-aplecăm după fiecare și
nu le putem lipi înapoi.
*
nu te-am crezut când spuneai
că-n fiecare noapte melcii mor
chiar dacă nu îi strivește nimeni.
îmbrățișarea e mai mică,
mai rece
până ajung să îmbrățișez
doar femeile din mine.
e bine,
*
măcar ține-mă de mână
când melcii mor.
vrei să facem dragoste pe frunze
în amintirea lor?
cui o să-i mai las eu trupul meu
dacă melcii mor

*
știu că ar fi nedrept
să las oasele câinilor