ține-mă de mână când

[Ariana Zburlea]

cerul sufocă luna.
face vișinată din sărutul nostru.
stelele
dau de pământ cu noi
și toate femeile din mine
își lasă rochiile
pe pietre, la râu.
*
melcii strigă soarele
fac dragoste pe frunze
dar stelele
dau de pământ cu noi
și ne subțiem
până oasele devin casante
bune de dat câinilor.
*
vom deveni atenți
ce înălțimi ne asumăm.
ne pierdem firele de păr
ne-aplecăm după fiecare și
nu le putem lipi înapoi.
*
nu te-am crezut când spuneai
că-n fiecare noapte melcii mor
chiar dacă nu îi strivește nimeni.
îmbrățișarea e mai mică,
mai rece
până ajung să îmbrățișez
doar femeile din mine.
e bine,
*
măcar ține-mă de mână
când melcii mor.
vrei să facem dragoste pe frunze
în amintirea lor?
cui o să-i mai las eu trupul meu
dacă melcii mor

*
știu că ar fi nedrept
să las oasele câinilor

[bolache alexandru]

Am citit cu plăcere.

[Ariana Zburlea]

@Ada Nemescu

@Vasilisia Lazăr

@Grig Salvan

@Petruț Dan,

vă mulțumesc tuturor dragilor! mă bucur că ați rezonat cu poemul meu!

[petrut dan]

Am citit cu interes, drag!

[Grig Salvan]

Tandre chemări, plăcute imagini, unele versuri de o gingășie aparte: 

„și toate femeile din mine
își lasă rochiile
pe pietre, la râu.
*
melcii strigă soarele
fac dragoste pe frunze”

sau

„măcar ține-mă de mână
când melcii mor.
vrei să facem dragoste pe frunze
în amintirea lor?
cui o să-i mai las eu trupul meu
dacă melcii mor”

[Vasilisia Lazăr]

nu te-am crezut când spuneai
că-n fiecare noapte melcii mor
chiar dacă nu îi strivește nimeni.
îmbrățișarea e mai mică,
mai rece
până ajung să îmbrățișez
doar femeile din mine.

Frumoasă metaforă pentru iubirea care moare puțin câte puțin. Mi-a plăcut!

[Ada Nemescu]

Frici iluzorii, ca și cum strigătul, geamătul , s-ar propaga înaintea loviturii...

Melcii, martori discreți într-o dezintegrare a sentimentelor. 

Multe simboluri descoperite cu plăcere, aDa

[Ariana Zburlea]

Vă mulțumesc mult tuturor pentru aprecieri și gânduri!

[Mihai Katin]

măcar ține-mă de mână
când melcii mor.
vrei să facem dragoste pe frunze
în amintirea lor?
cui o să-i mai las eu trupul meu
dacă melcii mor    daca  poeta  nu  se supara   brusc  am  avut  in memoriei   eresurile  Anei   Blandiana  si   acest

ține-mă de mână când  este  ca  un  joc  de tarot  din  care  aflam  doar  atat:

melcii strigă soarele
fac dragoste pe frunze
dar stelele
dau de pământ cu noi
și ne subțiem
până oasele devin casante
bune de dat câinilor.............

[Maria Mitea]

am uitat să scriu (o mică sugestie) .... aș lucra aici ” dau de pământ cu noi”  se pare că ai folosit în lipsă de altceva, e prea facilă met. ... nu te grăbi, simt că poți găsi altă metaforă mai ales că Stelele acționează :) 

vezi,  

[Maria Mitea]

” și toate femeile din mine

își lasă rochiile

pe pietre, la râu.”

idilic, poezist dar și vizual, - parcă ai creat o pictură micuță din Vincent van Gogh, în eng. îi zice The Drawbridge,  - acolo într-un colțișor sub pod femeile spală rufe la râu ... îmi aduce aminte ...