Mă gândesc să te invit
la un ceai
îmi imaginez cum
încet
ceainicul fierbe
aburul colonizează aerul camerei,
cucerește pereții
tăcuți,
politicoși ne așezăm lângă fereastră
la o măsuță de stejar
ne
susține coatele,
mâinile ~ barbiile
față în față,
ca un parfum înghețat în aer
ne citim unul altuia în ochi
~ visele
după,
privim pe fereastră cum frunzele cad
de parcă leșină
Adaugă un comentariu
Monica, Vasilisia, Grig, Ada, Vă mulțumesc mult pentru lectură!
Vasilisia am citit cu mare interes Uroboros, scris de Ion, - cred că fiecare într-o zi se simte ca * cel care își devorează coada.
Înțeleg ce scrii de grafică, că este obositoare. :)
Este o poezie Reflexivă.
Se folosesc cuvinte puține, spațiile sunt poezia
Acest gen de poezie îi oferă cititorului spațiu timp respiro pentru a reflecta a sta cu o anume stare care apare sau se transmite, a sta cu poezia lui.
”Mă gândesc să te invit ” ( implică mii de locuri sau acțiuni la care aș putea să te invit dar după momente de gândire aleg
la un ceai) de ce la un ceai? (pentru că poate fi (în acelaș timp) un moment foarte neutru, dar poate fi și o ceremonie, poate fi personal sau impersonal, emotional dar și plictisitor în acelaș timp, ca și cum nimic nu se întâmplă, nimic nu se schimbă ... și totuși există o senzație de prospețime în a bea un ceai cu cineva, totul pare a fi nou, nimic nu se repetă ( din cauza unor dorințe, așteptări, vise) ... fiecare mișcare e concentrare dar și relaxare , detașare ... aparent, pentru că apa fierbe, și aragazul arde .... e abur și nu e abur, e o ceremonie, un război ascuns ....
Totuși grafica devine obositoare.
Mi-au alergat ochii, mai exact privirea, printre cuvinte, de la unul la altul... involuntar am zâmbit- frunze leșinate :)) of, le incinerat de vii
aDa
O atmosferă domestică în doi, e un instantaneu aproape clasic, în care ne regăsim, față în față, în susurul ceainicului și aburul ceaiului, oglindindu-ne sufletele ochi în ochi, cufundați în tăcerea deplină, în reverie și melancolie...
Un vis pe cât de scurt pe atât incită la reflecții.
Căci, de altfel, ce am fi noi fără vise, fără dorințe și priviri spre viitor ? Pentru împlinirea sensului vieții ne rotim și ne căutam dualitatea, fie într-o pereche, fie în noi înșine. Ne unim mereu, dintr-o ancestrală condiție de a ne completa și reface magia cercului interior.
Maria,
Mihai, foarte adevărat, da , acesta este Ouroboros, șarpele care își mușcă coada. (E.R. Eddison, 1922, a scris ”The Warm Ouroboros” )
Poemul e scris pe baza acestei idei: în ciuda tuturor căutărilor, orice relație la bază este un soi de antropomorfism. Suntem prinși într-o condiție perpetuă, perenă, de consum mental și emoțional, idei, dorințe, vise. Cât de simpli nu am fi ne dăm bine seama că Viața este mai mult decât o condiție metabolică, și mai presus de toate ne mistuie dorința de a depăși nevoia/instinctul de bază (de apărare). Ne dăm bine seama că un organism viu nu trebuie doar să lupte să se mențină în flux, mistuit de granițele propriei existențe, ci este de fapt un sistem cuplat cu mediu ( de aici dorința de a iubi, relaționa) - parte (a vieții) care ne face să simțim că ce facem are Sens/Scop/că Aparținem, - ne face să creștem dincolo de limitele propriei identităţi.
De aia și mereu încercăm și încercăm …. și nu renunțăm, ... ne învârtim și învârtim în jurul cozii …. și totuși, în final viața doar se întâmplă iar sensul/scopul/ a aparține este tot o idee … de aici și ne mușcăm propria coadă … uneori mulți văd, puțini percep, …la fel și iubirea, este un Ouroboros ... :)
Uroborus (cunoscut și sub numele de Uroboros sau Ouroboros) este un simbol ocult și ezoteric antic care se regăsește în mai multe culturi din lume, asemănător unui șarpe sau dragon care își înghite propria coadă, astfel formând cu ajutorul corpului acestuia un cerc. A fost folosit de-a lungul istoriei pentru a înfățișa multe lucruri, dar de cele mai multe ori acesta simbolizează unitatea primordială, ciclul nesfârșit al timpului și al universului
poemul are finetea si arta lui atat lirica cat si a mobilitatii versului
cu pretuire!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE