Cea mai bătrână

[Ana-Maria Butuza]

Sunt o femeie bătrână,
Cea mai bătrână
Din timpul rămas.
Tic, tac...
Îmi aud respirația
În ritm de ceas.
Număr secundele
Pas după pas.

Cea mai bătrână ființă
A acestui pământ,
Trăiesc din iubire
Renasc din cuvânt.
Tic, tac...
Îmi aud respirația
Coborând în genuni.
Mă dor genunchii,
Dar nu mă opresc.
La capăt e pacea
După care tânjesc.

Îmi aplec privirea
Peste voi, curioasă.
Trăiți insipid,
Ca și cum nu vă pasă.

Tu,
Cel ce zâmbești
Cu ochi rotunzi, de mirare!
Crede-mă când îți spun:
Viața-i doar întâmplare.
O alegere bună
Sau poate rea,
Orice alegi,
Soarta te poartă cu ea.

Tu,
Cel ce zâmbești pe ascuns,
Mustăcind pe sub nas,
Fără răspuns!
Să-ți dea Dumnezeu glas,
Să poți povesti celor dragi
Din ce ți-a rămas.
De crezi că trăiești
Cu sens, ori cum vrei,
Să iei din lume
Doar ce-ți dorești!
Binele suprem?
Pe ei mințindu-i,
Pe tine te minți,
Călău nătâng
Al falșilor sfinți!

Tu,
Cel ce-ți pleci privirea rușinat!
Găsește puterea-n tine
Și rămâi curat!
Cei ce râd astăzi,
Mâine vor sta în noroi,
Sângele lor va fi apă,
Trupul hoit, un gunoi.

Iar eu – cea mai bătrână
femeie cu chip zâmbind –
Îl voi aștepta pe Dumnezeu,
Dormind.

[Mihaela Popa]

finalul eu îl văd așa:" Îl voi aștepta, dormind, pe Dumnezeu"

 meditativ, plăcut

[bolache alexandru]

Ceasul ticăie de când ne naștem dar poate că nu avem înțelepciunea necesară că să îl auzim. Înțelepciunea vine odată cu vârsta... Viața e doar o întâmplare rânduită cu rost...

[Ana-Maria Butuza]

Vă mulțumesc pentru lectură!

[petrut dan]

Semn de lectură, cu drag!

[Grig Salvan]

O meditație la sfârșit de drum, când experiența își spune cuvântul, când rătăcirile și căutările, zbaterile și frământările, au cam luat sfârșit și vine vremea lucidității extreme, a confesiunilor, a sentințelor și sfaturilor pentru cei ce vin din urmă. Sentințe uneori dure și dureroase, rostite cu asprime și tristețe, în cuvinte uneori tari, alteori duioase. Îmi plac în mod deosebit începutul și sfârșitul, pe care nu le mai reiau aici. Am citit cu interes. 

[Vasilisia Lazăr]

De cele mai multe ori, bătrânețea merge la pas cu înțelepciunea. Iar tu dovedești înțelepciune prin aceste sfaturi pe care le dai. Am citit cu drag și interes.

[Ana-Maria Butuza]

Mulțumesc! 🙏

[Ada Nemescu]

Ana-Maria, mi-a plăcut mult!

Un discurs incisiv, convingător dar în același timp sensibil.

Încărcat cu o doză suficientă de autoironie dar și de introspecție obiectivă, textul este inteligent structurat.

"Sunt o femeie bătrână,
Cea mai bătrână
Din timpul rămas.
Tic, tac..."

Minunat! aDa