*mâine ticăie fără de ușă*

uitasem mersul pe stele

mi-ai spus în timp ce-mi legai degetele de iarbă

de galopuri citadine



nu așteptai să încălzesc depărtarea să termin de împins

pereții inimii până dispar



sită sub gloanțele vieții mă dor

de…

*lui C.A. depozitarul ereziilor somptuoase*



”au coloana”

țipă ființa

scufundată în leșie pân' la umăr

singură în hăul nopții

cine să audă zeii dorm și nu le pasă scrâșnetul

ciobește colții

printre umeri lupii fug în haită



din țâțâna vieții scuturând amarnic ramuri în cicloane…

*martorul unui crepuscul*

”ești un om banal”

ți se transmite pe toate frecvențele

cenușiul te găsește ușor

fără să fie nevoie să-nvârți nici o rotiță pe cadranul omenescului

în zadar reîmpăturești iar și iar

pliurile memoriei

după vreo clipă care să nu strălucească egal

sie însăși

strâng…

 *tăietura cuvintelor în cruce*

mă gust puțin câte puțin

cu înghițituri timide ochii alunecă

furișați

de-a lungul spaimelor eonii din piele miros a stamine



așez în sfințenie urechea

în alveolă

(se poate să fie doar pieptul tău câte unități de măsură te pot cuprinde

nu știu cum să împart infinitul la doi)

fagurele spațiului ca și căușul mâinilor tale de…

*în crepuscul bem metafore cu o singură gură*

îmi place luciul ghilotinei și disputa academică pe marginea veșniciei

tu iei o pădure pe umăr și urmărești amuzat cât de anapoda

înnod golurile dintre noi nu mi-e frică de surpări

sunt modul meu de-a săpa trepte spre sine din singurătăți

împletesc ghirlande multicolore de pus pe soclul

eroilor anonimi ce și-au înghițit (ca pe…

*pe cuspidă*





dragul meu

șterge culoarea spaimei de sub pleoapă

nu așterne umbra orice fir de stea

ochiul meu veghează diguri curg din geană

pe-o curbură-i visul

pasul tău candid îndoaie…

 - desprindere din brațele humei -





să-mbraci zorilor altă cămașă

pios ai cerut nenăscutului să mă scoată din lavă

șlefuiesc granitul timpului degete oarbe

amprentele noastre împletesc abisuri

hologramă unor întâlniri trecute



smerenia buzelor albe lipește atingeri curate de palatinul materiei

camera de rezonanță a vieții înghite seisme ușor

nectarul alunecă din…

 

ca să știu citi corect amprenta vremii în

dansul fluturilor negri (nu știu de ce suprapun lor chipul tău neștiut)

de gaica unui poem agăț vocale rasate cu glezne subțiri

titrate modulează diafan spațiul să cuprindă

lacrima de aer mâinile tale au cheia unor atingeri fără armătura gravitației

pe ele n-ai să le găsești făcând figurație în teatru de revistă

unde își anesteziază reumatismele fete bătrâne și

bunici bonomi cu amintirile mirosind a…

 * ca o împărtășanie – eflorescențe oculte*







în fiecare zi organizez pelerinaje la izvoare

forez în roca apei labirinturi astrale tu râzi și golești căușul

palmei de întrebări greieri melomani coboară agale

docți își pun monoclu de fulger (argintiu sau albastru) încep să cerceteze învoalte

octave cum se fac simfonii pe corzi de supernove sau cum se scoate

un do major din…

*Dedicată lui R. N.*





uimire de noapte

polenizată coapsă în catifeaua dorinței

fereacă pulsația

să nu se mai știe înfășoară întrebări de falange

rană atingerea

dacă e vie

ochiul fără seisme dezvoltă tumori



nemișcarea doar statuilor

le este costum pe măsură fără cusătura neantului



”atenție

cad pietre”

murmuri grijuliu la…

-rebeliunea din iris-

timpul lumii a devenit casabil

semnalul de alarmă sfâșie ce-a mai rămas rotund în oameni

neasumată îmbrățișarea se stafidește la jumătate

erodează gestul iubirii

din care firidă să-mi…

*negocieri cu timp împrumutat*





în felul meu învăț să nu mai fiu doar nevăzutelor

tablă de șah

ca să arăt gingășia din piatră

prima depoziție a luării în posesie de aici am să dau

zdrobindu-mă de ape

voi arăta densitatea ei aerată

esențelor puterea voi smulge din clipă precum din eternitate

duritatea e concentrarea…

*împărtășire din vocabulă creatoare* 

ca să poți uni tăcerile desparți flăcări linia vieții

mările suprasaturate de roșu

îți lasă țărmurile sleite de rugă arenele devarsă războaie

cu burta golită de aștri

în ambele…

”timpul e dușmanul meu” dacă-i îmbrac haina pe dos

”nu mă trage de mâneca asfințitului

sunt un spaţiu care zguduie

timpul e dușmanul meu și nu-mi cuprinde respirația

nefeliată”

mi-ai lăsat mesaj prin toate camerele inimii

pe suporți de cristal

colțurile mi-au renegat…

*răsfoiri în zenit*

de timpuriu învățasem să lunec

oricărei îmbrățișări

obstinat

dădeam la o parte petale ofilite

organic nu mă puteam plia mumificărilor aurite

defrișam labirinturi din…

celor ce se-ntreabă de ce mai trăiesc

ce să fac

moartea nu mă încape

cică o strâng prea tare la subsuori

și nu mai poate să respire

așa că mai întârzii pe această pășune apolinică

cât să topesc soarele-n…

Radiografie de vară

*licurici astral*

la căpătâi de ploaie

nor de melci

scanează seara

Epava

*licurici…

cad spre cer poeții

să fim mai aproape

îmi cereai apăsat tot mai aproape

pe coastele mele să-ți ridic biserică

de trei ori pe zi

să țin slujbă de iertare a păcatelor

la toate răscrucile…

Spune-mi ce să fac?

Nicolae Rolea

Motto

Într-o zi, la tine în prag,

Am să vin în liliac

Azi nu pot, deși mi-e drag,

N-am  pădure să…

*verbul zilei cu mușchi atrofiați*

timpul meu a rămas intact

deși i-a fost extirpată coasta a treia

doar ea

făcea legătura fonetică

translucidă

cu steaua albastră

uitată pe noptieră după ce am extrădat

noaptea

și o parte din zei

restul au…