Incizie pe cordul harului

[chindea maria elena]

 

*împărtășire din vocabulă creatoare* 

                               

 

ca să poți uni tăcerile desparți flăcări linia vieții

mările suprasaturate de roșu

îți lasă țărmurile sleite de rugă arenele devarsă războaie

cu burta golită de aștri

în ambele tabere

numeri palpezi molecula de aer semințele aripii

lasă brazdă adâncă în timpul tău selenar

beat de singurătate

smulgi din oglindă sosia de carne

neputinței de-a fi în acord cu modelul unic

îi întinzi nodurile orizontul

se pipăie

gândul bulimic se urlă  

 

pe bisturiu lunecă limba reflexia umbrei potențează culoarea

 

în rană doarme vid beatific după fiecare excizie

tumorile eliberează fluturi polen de nemuriri

compromit spațiul crimei mobile

(pentru a pune în ramă de carte amintirea

trebuie să-i bei până la ultima

vierile)

în togă sacerdotală întinzi corzile cercetării

aprinzi reflectoarele lupele inimii își scot caratele de sub tutela tainei

fără anestezie se despică membrana vieții

voci rebele protestează

denunță

e de hârtie

adunată în semne doar fantoșe dau cu zarul

pe marginea ceștii

(chibiți docți pregătesc procese verbale

contradictorii ca și vânturile de miazănoapte)

demonii zgârie pereții

arterelor călcând pe bătături arhanghelii

cascade măștile deznoadă adevărul din rădăcină

confiscă izvoarele

 

turnanta vizibilă a scenei ar trebui să prindă doar

spuma din ruguri

ușor

să-i coloreze silaba adânc plutitor

după ce mistui golgotele doar înălțare agață

smerit

infinitul

floreta nu lasă cadavre în urmă repetă ca un cor antic

spectatorii din loje

 

dar tu știi am decontat cu blândețe ochii abisului

din granit precum din izvor

înghițind inima focului ca pe-o anafură

 

criticul negru își scoate ziua din vene  

lucid și metodic

fonemă după fonemă

verdictul luminii

implacabil

dă drumul securei să cadă

 

de sub ghilotina cuvintelor ies îngeri

din gene scutură ceruri

 

din coșul călăului capul lui

desface muguri

altarele   

[Ana Ardeleanu]

Consistentă, imagini încântătoare!

[chindea maria elena]

Mulțumesc din suflet tuturor celor ce au lăsat un semn în pagina mea! Vă rog să mă iertați că nu răspund fiecăruia în parte, dar urmez un curs două săptămâni și n-am timp nici să respir bine! Vă îmbrățișez cu sufletul pe toți! Cu drag, Gerra

[Corina Militaru]

O încântare! :)

[Valeria Merca]

Admiraţie!

[Mihaela Popa]

tot ce scrii e plin de sevă, de esență din care poți face multiple conexiuni 

”

după ce mistui golgotele doar înălțare agață

smerit

infinitul

floreta nu lasă cadavre în urmă repetă ca un cor antic

spectatorii din loje

 

dar tu știi am decontat cu blândețe ochii abisului”

mă-nclin!

[Ion Lazăr da Coza]

Tumultuoasă, magică... O plăcere!

da Coza

[Sofia Sincă]

Brrr!! Răscolitor dacă ai gândi o disecție pe viu a cordului... Însă Mari-Ela spune de cordul harului, aici... Pe el îl disecă, îl chinuiește, fără anestezie se despică membrana vieții, îl arde, îl revarsă, și, apoi, îl reface în muguri...

Arta lirică a Gerrei este deosebită. Apăsătoare, lasă fiori duri-mângâietori, frazele ei au sonoritate, noțiuni abstracte, creează haos... apoi te aduce cu picioarele pe pământ și zămislește viața din nou.

Impresionant și frumos!

Sofy