Scurt-circuitul necesarei cunoașteri

[chindea maria elena]

 

*pe cuspidă*


dragul meu
șterge culoarea spaimei de sub pleoapă
nu așterne umbra orice fir de stea
ochiul meu veghează diguri curg din geană
pe-o curbură-i visul

pasul tău candid îndoaie timpul

cel cu o mie de nume sămânță zeică ne coace și ne leagă-n unde

poartă în iris deschide

(el șlefuiește și este oglinda ca și oglindiții)

amerizarea-i ușoară

oceanul ochilor mei n-are plăcuțe pe care scrie

”închis – reveniți mai târziu peste o viață sau două”

camera de gardă a vieții – un umăr de cer sidefiu
ca ajutor de supra-urgență – îngrop smerenii de ceară (se topesc mai ușor)
în năprasne de ger siderale

când te dori și te poți prea puțin
în atelă de fulger

ghipsez vinețiu deget de timp rezolut

respirația gură la gură cu-o novă deocamdată o păstrez pentru mine

gravitația nu-i ușor de împăturit raftul potrivit se găsește greu
nu-i de dorit să producă sincope tăierea hamurilor
se știe

chirurg astral cu referințe vechi oricând schimb polii galactici nu ezit
clepsidra omului pitit în zeu să nu crape

echilibru-i fragil pe bisturiu de pupilă

pentru un mai târziu necesar

noaptea-i prea mică
acidul sulfuric al mătcii se poate să te dizolve în trepte

ușor să te-ngădui
să te pipăi

uimire caldă într-un se poate să fie mai rotund să-nghită și cercul

ai grijă

de pretutindeni scrumirea pândește să mai soarbă o viață
fără portanță

uitându-te-n jos

aderența înaltului nu se tocește

centru-și recalibrează magnetismul erotic pe un alt cadran
nu oricine poate să-i citească magiei

orele

forează în carne de zor
să te scoată din nume cămașa în care te-ai respirat prea strâmt
și ți-ai legat până acum în sâmburi seci olimpuri pasagere
destramă cu răbdare secundele cu iz de neant
cândva îți voi călca pe dunga serenității
răspunsuri de verde

în cruziul serii

foșnetul reptilian al vederii în orb ascunde în piatră vibrația

ninsoarea culorii lila din poeme
spovedania cu urme de promoroacă pulsul colii albe

cuvântul pulsează galactic în tine

îmbracă în forme neantul

pecinginea obscurității
doar vulturii regali au puterea să te-nalțe în spiră sau poate
să răzuie clipei întregul

zborul tău va începe să vorbească dialectul albastrului

ți-a fost atâta dor de mine
că m-am întrupat

golgotă-a poemului tău
nu mă dezic de nici o trădare și uitările-s grindă păcatului
nu-i ușor să tragi peste cap răstignirile
și s-aștepți liniștit

pe trăsnet cumplit lumina să te despice

 

[chindea maria elena]

Și eu te-mbrățișez Rădița!

Cu mare drag!

[chindea maria elena]

Fără ardere Valeria, eu nu pot respira poezie!

Mulțumesc de vibrație!

[Rădița Răpeanu]

Un vers profund, specific ție! ...pe cât de profund, pe-atât de îmbietor scumpa mea! Te îmbrățișez!

[chindea maria elena]

Dragă Nik, precum zâsă-i în mod repetat, tălică respiri versuri precum alții aer, fără să ceri procură de la nime... ai toate vizele călătoriilor stelare și multidimensionale date de tătuca, spre pizma zeilor inferiori... finisajul urmează într-un timp nedeterminat - dacă ai CE finisa... Iar la tine ”materia primă” e de cea mai bună calitate. Și totul este și va fi exact așa cum trebuie să fie - câtă vreme sufletul tău arde așa de frumos!

Cu drag

[chindea maria elena]

Observația ta, dragă Ioane (evident cu conotația negativă pe care tu nu i-ai dat-o), este absolut judicioasă, și mi-au mai semnalat-o și alții pe alte site! Tu știi că mie-mi plac simbolurile, văd simt decodez pulsurile efemerului în simbolistica lui sacră. Poate pentru că acolo de unde am venit eu în această a doua miraculoasă existență ce mi-a fost dăruită, am văzut lumina din spatele oricărui lucru și manifestare din efemer, miraculosul beatific al locuirii în identitatea sa a ființei, oricare ar fi ea. Și mă gândesc că și Creatorul, oricât de infinită ar fi creația sa, a compus-o din combinarea unor elemente finite prin recombinații uluitoare ale proporțiilor și dozajelor acelor elemente principale... Dacă ai o sută de cuvinte principale, prin arhitecturi diferite și cuvinte de legătură poți scrie în cuvânt o infinitate de tablouri diferite. Numai să ai curajul să înoți în curenții cuvântului pe toate dimensiunile, iubindu-l cu ură, cu patimă și tandrețe. Și tu știi Ioane că eu găsesc curenți care mă duc în cele mai bizare grădini subacvatice... Mi-a plăcut întotdeauna să sculptez în cuvântul-lumină alte și alte corole de raze!...      

[Valeria Merca]

Vibrant, profund...aşa cum ne-ai obişnuit!

drag

[Ion Lazăr da Coza]

Remarc la tine, dragă Gerra, cuvinte cu rezonanță pe care le cultivi, practic, în fiecare poezie. Faptul nu dă impresia de „vocabular sărac”, dimpotrivă - e un semn de mare, mare clasă! E universul tău poetic!

da Coza