*martorul unui crepuscul*
”ești un om banal”
ți se transmite pe toate frecvențele
cenușiul te găsește ușor
fără să fie nevoie să-nvârți nici o rotiță pe cadranul omenescului
în zadar reîmpăturești iar și iar
pliurile memoriei
după vreo clipă care să nu strălucească egal
sie însăși
strâng armonică pereții efemerului
să poată respira iubirea
și în iie de borangic
precum altădată armonic vibra timpul
plantele simple ale pământului știu încă să arunce
ancore în stele
să-ți facă pătul înmiresmat
din polii sacri ai cordului ies privighetori
sunete aurii îți prind năvod urechea
în vatra pulsului trosnește miracolul în vâlvătăi uriașe
statuile eliberează fluturii nopții din socluri
soarele înmugurește în floarea de cireș arcadia visată
din părul sirenelor procesiunile mării pietruiesc
bacanalele în brațele seci
deschid fereastra spre lume
file de pașaport către eternitate răsfoiesc
în toate punctele cardinale
mâinile mele
mai lungi decât zorii care-ți măsoară
circumferința eului
escaladează la coardă versanții abulici ai ursitei
să nu te rătăcesc
printre cămășile zeice uzate
deși călărești ochiul de foc al destinului
ești un om banal
fără să devoaleze misterul
fulgerul
ia mulaj după tine
Adaugă un comentariu
Mă bucur că ți-a atins sufletul, Augusta!
Cu drag te mai aștept!
Foarte frumos, mi-a plăcut mult!
Mulțam pentru corecție Ioane! Îmi place cum se reflectă poezia mea în tine! :))) O să devin o înfumurată, uitând că nu noi suntem adevărații ”autori” ai operei atunci când ne ”iese șnur”! :))) Noi suntem doar niște ”prinzători” buni antrenați în arena cuvântului să-i recunoaștem straiele deghizărilor! Și să-l ”auzim”!...
Cu drag
Așa e Ana! Dar câți dintre noi conștientizăm asta și nu ne lăsăm manipulați din inconștiență și din apatie, că nu avem nici o valoare, că suntem o cantitate și calitate neglijabilă??!!!...
Deci, să ne bucurăm de miresmele celeste - cei ce suntem setați să le căutăm!
Cu drag
eu-lui > eului
Splendori!... Splendori!...
da Coza
Omul este o floare a Universului! Frumos poem!
Mă bucur că ți-a plăcut Valeria, scanările mele prin viața unui ”om banal”! Hihihihi.... Oare o exista așa ceva???
Cu drag
Minunat întreg poemul, iar finalul m-a răscolit:
''deşi călăreşti ochiul de foc al destinului
eşti un om banal
fără să devoaleze misterul
fulgerul
ia mulaj după tine''
Admiraţie, Gerra!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE