Dacă râd nu mimez zborul

[chindea maria elena]

 

”timpul e dușmanul meu” dacă-i îmbrac haina pe dos

 

 

”nu mă trage de mâneca asfințitului

sunt un spaţiu care zguduie

timpul e dușmanul meu și nu-mi cuprinde respirația

nefeliată”

 

mi-ai lăsat mesaj prin toate camerele inimii

pe suporți de cristal

colțurile mi-au renegat plutirea ecoul

a fisurat pulsul

în reverberații acide

 

ai fugit demult din tremurul frunzei care-ți lipea setea

de porți fără lacăte

colțul lunii de miazănoapte era suprapopulat

nu-ți plăceau drumurile tatuate de pași obosiți generatoare

de tumori apocrife

apele moarte nu văluresc ispite    

chiar dacă râzi şi-ți arăți dinţii zilelor

costumul respirației strânge prea tare și te dori

pe idee cancerigenă răstignit                                                                                           

 

”timpul e dușmanul meu”

 

generează colți de balaur și niciun Iason de conjuctură

n-are o lână de aur

să vindece taifunul cuvintelor suicidare

 

nu-mi asedia infinitul

port smerită coroană de îngeri

erupţii de supernove în epidermă

cochetă îmbrac omoplatul zborului ca pe-o rochiță de primăvară

dansez la răspântii de galaxii

și mă uimesc râzătoare

 

vezi genunchiul ce smulge tăcerea din piatră

și nu știi 

că timpul nu se agață în gaică (să fie marsupiu neputinței de-a fi

rotunjimea se șlefuiește perpetuu)  

nici în icoană nu se-nrămează

vena cavă a unei veșnicii de pripas nu se înfundă

c-un buncăr burdușit de spaime

 

timpul se-mbracă precum pielea iubitei

cu adorație

până devine rugăciune 

 

și dispare

 

 

[Mihaela Popa]

”timpul se-mbracă precum pielea iubitei

cu adorație

până devine rugăciune 

 

și dispare”

semn de admirație

[Ion Lazăr da Coza]

de-a fii > de-a fi 

Reverență!

da Coza

[chindea maria elena]

Mă bucur că ți-a plăcut, Valeria...... Cu drag.....

[chindea maria elena]

Contrar părerii obișnuite Sofii, timpul nu este liniar  ci circular și nu are dimensiuni... Cum îl filăm fiecare depinde de cunoașterea și credința fiecăruia....  Vom fii ceea ce acceptăm că suntem ..........

[Valeria Merca]

''timpul se-mbracă precum pielea iubitei

cu adorație

până devine rugăciune 

 

și dispare''

Un final de excepţie!
Admiraţie, Gerra!

 

[Sofia Sincă]

Timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existente. În ideea pur poetică a Gerrei timpul se transformă, odată cu puterea minții în rugăciune. Apoi dispare undeva în spațiu.

O amplă reliefare a timpului, a cărei axă are un singur sens, ireversibilă.

Un poem de excepție!

Sofy