Cod numeric de unul

[chindea maria elena]

 

-rebeliunea din iris-

timpul lumii a devenit casabil
semnalul de alarmă sfâșie ce-a mai rămas rotund în oameni
neasumată îmbrățișarea se stafidește la jumătate
erodează gestul iubirii
din care firidă să-mi scot râsul căci iată
periodic nu mai știu să merg decât pe riduri a spaimă
mă-ngrijorează mersul melcului cenușiu arterele se revoltă organizează
proteste stradale periferia instituie dictatura maselor
galaxiile din vertebră intră în insolvență
aripa cheamă zadarnic vulturul
să mai nască un prometeu pulsând ceruri în pântec

anticipez implicarea într-un proces ce se vrea lucid
sub tunică de ascet
deschid ușa zilei comune în afară acolo pare
să se petreacă totul jocul celest mută piesele în rețeaua luminii
restituirea supremă jinduită însetată mereu
totului afară pe litere pe silabe pipăirea fără tăgadă
mereu furându-mi linia orizontului
pretutindeni mi se-ntorc uimite privirile căutător virgin iau cu mine candoarea
ca pe-o armură sub lupa cordului analizez
cine zâmbește atingerilor durerea însingurării în țipăt mut îmbracă secunda
sub cascadă vuietul cărnii strivite și eu unde
ecourile cine absoarbe cui amplifică spațiul locuibil când se fărâmă
sufletul cum își strânge pliurile timpului
sub mușcătura efemerului
palma trecută fără tandrețe peste piatră rănește fără să elibereze
focurile dinlăuntru să îmblânzească izbirea de gratii
dialectica existenței e pumnul în plexul solar
trezirea e doar axioma ființării între predestinare și liberul arbitru
strunit de ochiul văzător a toate
încolțește sămânța unei noi șanse în genunchiul bătătorit de smerenii

nu-mi doresc dulcea ispită liniștea alunecarea în somn
periclitează arhitectura înluminării

doar pe tăișul pumnalului piciorul tăriei găsește esența
ploaia acidă a realității
pe sub care furișez îmbrățișări aseptice străinului din colțul gândului
călește aderența la miracol vindecă răul de înălțime
prea sensibil ochiul trage oblonul să nu-l scrumească lumina
escaladez necunoscutul
umbra capătă contur blochează valva muririi
vigoarea din piatră se strâmtorează dacă jertfa nu rotunjește înțelegerii pupila

pentru ai anihila puterea abisul se privește în ochi

 

 

[Corina Militaru]

Excelent, Gerra! :)

[Ion Lazăr da Coza]

liberul arbitru > liberul-arbitru

Imagini ale lumii în prag de extincție... Soluția salvării ar fi, în viziune poetică, transcenderea.

Adept al determinismului fiind, spun că „Drac mort n-am văzut!”

Excelentă și această poezie, Gerra!

da Coza