Interstiții

[chindea maria elena]

 

*răsfoiri în zenit*

 

de timpuriu învățasem să lunec

oricărei îmbrățișări

obstinat

dădeam la o parte petale ofilite

organic nu mă puteam plia mumificărilor aurite

defrișam labirinturi din instinct

să pot desena mai ușor ieșirile din matcă

păcătosul dinlăuntru

(cu voie și fără de voie)

simțea constant nevoia auto-recluziunii

 

fără ancore visul îți lasă inocența să sângere piatra până o sfarmă

 

icarii țâșneau din mine cu o viteză amețitoare

atunci pielea mi se usca sub dogoarea bărbaților

ce nu puteau muri apoteotic

în genunile mele

 

labirinturi de toate nuanțele

se infiltrau interstițiilor

împătimiri  responsabile  a tuturor cataclismelor

precum în cer și pe pământ

date nouă

să ne hrănească veșniciile

 

lunecam magistral oricărei îmbrățișări

deși pulsam năprasnic în toate

marginile mele

acordau polifonic lumea erupțiilor

si-bemol-ului unic

 

iele nebune

dansau până ridicau praful magiei

din oasele mele 

pe unghia efemerului se lipeau picouri de abis să decoreze

lumina

 

învățam să adun din toate

perfecțiunea

ușor

precum respirația tuturor morților

 

din pupilă

 

 

 

 

 

[chindea maria elena]

....hihihihihi, mă străduiesc, Lisia..... Cu ”reușitul” e valabil în aceeași măsură în care există perfecțiunea ... într-o dimensiune în care totul fierbe și perfecțiunea este un ”ceva” mortificat...........

[Vasilisia Lazăr]

învățam să adun din toate

perfecțiunea

Și ți-a reușit.

[chindea maria elena]

Mulțumesc Valeria de vibrație și încredere în versul meu...Cu drag

[chindea maria elena]

 Ana, dacă nu putem aduce viață clocotitoare în cupă, de ce s-o mai umplem? Să aducem ofrandă moartă vieții? Eu mă strădui să aduc prin seisme viața din adâncuri, așa cum mă pricep eu.........

cu drag, mulțumiri

[Valeria Merca]

Profunzime, originalitate, vibraţie şi mesaj!
Felicitări!

[chindea maria elena]

Ioane, tu știi că eu nu pot îmbrăca iile și catrințele celorlalți... Prin naștere-s ursită să deschid noi uși în cuvânt - chiar de unora li se pare declamatoriu și redundant discursul meu.... mă-nfășor în rugurile mele și aprind lumea. Evident că încerc să-mi șlefuiesc tiparnițele, dar nu le copiez pe-ale celorlalți... Nu m-aranjează mărșăluirea în formație... pasul meu de gâscă se vrea aripa Hamsei. 

Cu drag o să mai pun și alte erupții...

[chindea maria elena]

Sofy, tu ști că la mine viața se citește cu litere bolduite, nuanțele subtile sunt doar interstiții erupțiilor vulcanice... urzeala  e densă, chiar de se-tâmplă  pe-alocuri să se subțieze știu să întăresc petecind cu cer. Deci trebuie să înfrunt părerile celor ce-s convinși că ceea ce scriu nici nu se cheamă poezie.... Râd și le spun că nu-mi pasă, cheamă-se oricum, scanări în torentele sângelui, sau delir metaforic... nu-mi pasă... sunt cine sunt și-mi asum.... 

Și eu te-mbrățișez cu același drag.... Mari-Ela. 

[Ion Lazăr da Coza]

Inepuizabilă îți este poezia, Gerra, întru originalitate, vervă, expresivitate... dar nici bucuria mea de a o citi nu se lasă mai prejos!

da Coza

[Sofia Sincă]

Nu e greu să descoperi ecoul gândului, persecutat de către destin, care destramă trăirile autoarei în cascade, împrăştiind, voit, viața interstițial.

Mesajul - introspecţia eului, adânc formulat, ca de obicei, profund, năvalnic, apăsător. Doar cine n-o cunoaște pe Gerra, nu poate trăi prin poemele sale.

Eu draga mea, Mari-Ela te apreciez, îți admir scrierile și te iubesc!

Sofy