în acest canal mi-am petrecut copilăria

acoperindu-mă cu noroiul rămas pe marginea

spartă a dalelor de beton

cu muşchii paralizaţi de aşteptarea unui viitor luminos

pregătit pentru călătoria pe marte

evident cu bilet achitat integral

de cei care îmi spun

să mă duc la naiba când se înfundă sifoanele

cu scame dubioase

mă vedeţi zilnic între cerşetorii cu vile şi conturi în euro

vă împiedicaţi de umbra mea…

 ce îmi crește în stânga îmi crește și în dreapta 

  

 și mai tai câte un pic și îmi las părul  

  

 pe o parte și nu mă uit decât pe jumătate în mine 

  

 că nu am ce să văd decât de la gât în afară 

  

 sunt…

simţi niarne* mişcarea acestei pietre

cum se năruie peste privirea mea

nu-mi încape în ochi frământarea ei

este prea veche

dacă am să i-o smulg

s-o arunc în valuri

pot şti eu ce tsunami ar provoca

nu

am s-o dizolv în singurătatea mea

trǎind în…

femeie în târgul de astăzi

s-a vândut ultima copertă de zăpadă

zadarnic aștepți

am dat-o cu ochii închiși…

Un sculptor a-nălțat pe-un soclu de lumină

Chipul tăcerii așa cum sufletul lui l-a văzut,

Când ziua-a fost, întunecată sau senină

Și șoaptele spre țărmul nerostirii au trecut.



Tăcerea, chip zidit din sute de cuvinte

Nedefinit în stânca unui gând răscolitor

Unde s-au dăltuit cândva aducerile-aminte,

De sculptori ce-au văzut trecutu-n viitor.



Tăcerea, plăcută femeie privindu-se-n oglindă

Când soarele își caută cărare printre…

În lacrimă e împletită iubirea

- Îmi aşez sufletul lângă…

Într-un coşmar îmi apari râzănd

în timp ce

Eu vreau să merg spre tine

Dar paşii nu-i pot desprinde din asfalt

Te strig să nu pleci

Tu continui să râzi îţi iei noul iubit de mână

-ca pe o poşetă dorită demult îl iei-

Şi îţi vezi de drum

Într-un alt coşmar cred că totul e bine

Ai revenit

Eşti cu mine

Doar cu mine

Într-un cuvânt ne suntem

Şi cum ne suntem noi pe malul fluviului

Luna îşi varsă peste noi…

Roşie lună alungă

În corn mâinile întinse de madonnă

Giulgiul îi cade pe Crucea Sudului lăsând descoperită

Minciuna amurgului

(ce crezi tu că e lună e sânge iubitule

-aşa îmi spui-

Căţeii lunii au muşcat adânc din sentiment

Mai au puţin şi devin vârcolaci

Foloseşte-i şi îţi va reveni tensiunea la normal)

Unde trebuia să fiu nu sunt

Nu suntem

Doar luna roşie picură pe felinar stropii de sânge

Christul rocker din cabina telefonică…

mi s-a furat o coastă 
nu am reclamat nicăieri 
te-am întrebat doar de ce porţi 
o bijuterie furată 
şi mi-ai răspuns că dumnezeu 
a scos din mine un demon 
să-mpodobească infernul 

mă caut în buzunare 
lipseşte bricheta 
ce-o mai fi vrând să facă acum?

 ANTIMATERIE 

în lava cosmogonică

neobosită de pulsiune inima scrie

cu fierbinţeală îngheţată

depărtări ţipă murmură între coaste de spaţiu

zigurate locuiri adapă

clipocesc pe buzele mele nevisate zboruri…

Sufletul meu,

un câmp de maci

înfloriţi,

striviţi de copitele cailor

ce mi-au trecut în galop

prin viaţă.

Le-au fost lăsate slobode frâiele

rănind şi iar rănind petalele

prin cuvinte şi fapte.

Iar el,

sufletul,

câmp însângerat la apusul soarelui,

ajuns altar de jertfă

şi-a pierdut scânteierea.

Doar fumegă,

semn că ar fi ars

cândva

precum soarele.

Din când în când

luminat,

mângâiat de…

MIHAELA POPA

                                                                                                                                Motto

                                                                          Prin profunzimea-ţi versului am colindat

                                                                              şi am cules buchete de cuvinte

                         …

Priveşte-mi mâinile, iubito, astă seară,

Sunt galbene si reci ca un pustiu

Prin care zei din univers coboară

Să le preschimbe-n stele mai târziu.

Miros a clipe arse printre riduri

Şi obosite sunt cum nu gândeşti,

Par adormite umbre langă ziduri

În care tu mereu te oglindeşti.

Atinge-le durerea să nu piară

Dorinţa lor în care-ai fost zidită

Şi trupul tău în ele mi-l strecoară

Când luna stă prin ramuri adormită.

Vreau sa-ţi…

ieri



a tăcut vioara s-a risipit dorul

s-au scuturat salcâmii

în roiuri de albine…

Ştii?

De fiecare dată când mă privesc în oglindă

Nu mă mai văd pe mine

De ani buni

Eu nu mai exist pentru oglindă

Locul meu e luat de o debara

Din cele în care gospodarii îşi pun

Vechiturile la care nu pot renunţa

Acolo, în minele debara

Vei găsi toate poveştile mele de dragoste

Vechi sau mai noi

Le vei găsi acolo

Nu am putut să mă lepăd de vreuna

Dacă vei fi curioasă

Mă vei deschide…

  nici nu știu dacă e noapte 

  

  oamenii au golit strada în niște mașini mari 

  

  și au plecat 

  

  

  eu stau aici rezemată de un perete  

    

  țin în mână un fel de fruct fierbinte…

bineînţeles că nu mă `mpotrivesc niarne*

să port grija cuvintelor

rămase în mine

impresia că las tăcerea să-mi rostească amintirile

răsună înlăuntru-mi

ca şi când

neavând glas aş vorbi cu o duzină de litere

abia mă stăpânesc

să nu rostesc un…

Departe undeva prin țară

Stă rătăcit cu case din chirpici

Un sat în prag de primăvară

Cu merii prinși în plete la bunici

Și flori zâmbind privirii mele

Cusute-n sorțul mamei cu arnici.



La stâlpul casei stă comoară

Un trandafir de-abia-mbobocit

Și calde raze-n prispă se coboară

Pe coca mamei pusă la dospit

Iar curtea este plină de miresme

Și glas de amintiri ce s-au trezit.



Așa le văd de fiecare dată …