Priveşte marea întâmplare/ Mutrea marea fţiari (versiunea română-armână)

[Irina Lucia Mihalca]

Priveşte marea întâmplare

Priveşte marea întâmplare -
petrecerea unui om pe pământ!
Este pragul pe care păşeşti
pe urmele paşilor tăi cândva ştiuţi!

Înţeleg maturitatea
ca un fruct zemos şi aromat
- "Dacă-ţi fac apa jucăuşă şi sălbatică
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău”,
parcă aşa mi-ai spus cândva!
Stelele când le priveşti nu au colţuri, ci doar
puncte intens luminoase ce pulsează vraja, iubirea, misterul!

Eu ştiu să stau la soare şi pe câmpul cu petale,
Realitatea e acolo unde eşti cu gândul,
o corespondenţă e în toate, o scriere tainică
ce-şi aşteaptă descifrarea,
ce nu înţelegem rămân doar litere moarte...

Dacă-ţi lipseşte căldura
închide ochii şi instant o vei avea,
căldura de orice fel, am să revin!
Înţelegem durerea legată de moarte,
dar ea e arsura eternă din inocenţa privirii,
aici găsim doar locul ce ne va coace fructele...

Suntem spectatorii şi actorii istoriei,
suntem litere, simboluri, divine texte
în care ni se înscrie destinul,
Totul se derulează ca într-un vis, ca într-o sferă de cristal,
aici trăim în lumea umbrelor,
Dincolo de nori e lumina, trairea,
totul e mai intens, mai viu,
cerul nu e un cer pasiv, nici cerul recompensei,
e doar cerul iubirii, cerul artei, un cer cerebral,

Omul doar va alege
cerul îngerilor sau infernul cu lumea lor
de conspiraţii, furii, ură şi demoni,
Sufletul îşi doreşte doar continuarea, eternitatea verbului a fi...

 

 

Mutrea marea fţiari

 

Mutrea marea fţiari -

Pitriţearea a omlui pri locu!

Easti praglu pi cari anchiseşţâ

pi toarili imnaţlor a tali vârnâ oarâ ştiuti!

 

Achicâsescu agiundzearea tu anji

ca unâ ghimişi dzâmoasâ şi arnjiurizmatâ

- "Maca ţâ adaru apa gimbuşloanji şi aghrâ

nu vanji mai aprochiu aluntrea di mardzina ta",

Stealili cându li mutreşti nu au colţuri, maşi

puncti multu anghilicioasi ţi dau ciudia, vrearea, mistirghiulu!

 

Mini ştiu sâ stau la soari şi pi câmpul cu chitchi,

Eşti maşi aclo iu işţi cu minduiarea,

tuti au ligâturâ, unâ ingrâpsiri ascumtâ

ţi-şi aşteaptâ videala,

ţi nu achicâsimu armânu maşi litiri moarti...

 

Ca-s nu ai câldurâ

Înclidi oclii şi diunâoarâ v-au ai,

câldurâ di tuti turliili, va mi tornu!

Achicâsimu durearea ligatâ di moarti,

ma ea easti ardearea di totna ditu nistiuta mutritâ,

aoa aflamu maşi loclu ţi va nâ coacâ ghimisili...

 

Himu aţei ţi mutrimu şi actori pritu chiro,

himu litiri, seamni, din dzeanâ ghrami

tu cari nâ sâ scrii soartea,

Tuti curgu ca tu-n ghisu, ca tu-n ţercu ţi nu-s veadi,

aoa bânamu tu lumea aumbrilor,

Didindi di nori easti lumina, bana,

tutu easti ma adâncu, ma ghiu,

ţerlul nu-i un ţer niştiutu, nici ţerlul cu poami,

iasti maşi ţerlul a vreariei, ţerlul a lucrilor îmşati, un ţeru mintimenu,

 

Omlu maşi va s-aleagâ

ţerlu a indzirlor ori scutidea cu lumea lor

di minteri, inătâ, nivreari şi demonji,

Suflitlu va maşi tu aninti zducâ, di totna zborlu sibâ...

 

[Irina Lucia Mihalca]

Intotdeauna ma bucura gandurile si impresiile lasate, Da Coza!

Cu multumiri, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Vio, pentru trecere si semnul de lectura.

Cu drag, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc mult, Sofy, pentru lectura si impresiile lasate.

Cu drag, Irina

[Ion Lazăr da Coza]

Începi să citești o poezie. Primele versuri sună așa:
Priveşte marea întâmplare -
petrecerea unui om pe pământ!

Te oprești după al doilea vers, care abordează o temă veche de când lumea, și te întrebi: „Ce mai poate fi spus despre acest subiect?” Poeta Irina Lucia Mihalca spune întotdeauna ceva nou!

Prețuire!

da Coza

[Sofia Sincă]

Stilul tău impresionist sugerează lumi bănuite, cele de dincolo de nori, unde există posibilitatea de a alege între ele, departe de materialitatea brutală, aproape de lumină.

Am citit cu plăcere, Sofy!