Valuri înspumate

Colţii mării

Nisipul încinge creierii

Emisfera stângă dansează

Fulgere roşii

În dreapta

Trandafir îmbobocit

Din inimă ciuguleşte un pescăruş

Aripile lui

Pulsează în artere

Eu tu marea

Întrupăm cuvântul

Ai lăsat șevaletul
să curgă lumină
peste umbra mea
penelul mă seducea
cu un roșu aprins…

mi-era bine cu capul în nori
într-o tulburare simfonică
penelul s-a rupt
ai început să strigi cu degetele
peste macul sângeriu
s-a așternut albastru infinit
ce-mi place violetul!
Nu fugi!

pe acest întins

nebăgat în seamă de liniştea sinelui meu

nu mă tem de gânduri

nici de vise

sunt doar abstracţii hrănite cu sângele meu

uneori le dau crezare

dar numai în ceasurile când mi-e prea sete

de cupa mea de eres

nu dau vina pe…

Se-anunță

vânt din vest, și vreme rea

iar dinspre tine crâncene tăceri,

se va așterne

peste toate, grea perdea de nea -

vor fi năpăstuiți

plecând spre nicăieri,

și-n gări

vor poposi doar trenuri obosite

de drumul greu făcut prin cel din urmă ger -

în noi,

de ce a nins atât de mult, iubite

și-am înghețat fără să pot să-ți cer

să mă primești

din când în când în lumea ta?!

Nu-ți fac…

ANA ARDELEANU

                                                                                                                  Motto

                                                                                      Misterul din cuvinte să-nţeleg,…

Îți voi lăsa arginții pe poteci

Numai să știu precis pe unde treci,

Dar dacă vin tâlharii de iubire

Și vor jura că-i doar o amăgire?…

ascuns în treptele unei coborâri am descoperit urletul

de unică nefolosinţă al ultimului născut

pielea încruntată de sfârşituri despărţită în silabe

nu înţelegea întrebarea din întrebare

dacă mamele noastre călătoresc o viaţă întreagă de-a lungul pământului

până sunt oprite de un samaritean

iar noi coborâm

cât de multă absurditate poate trăi în omul

ca o cursă de linie?

luciditatea se gudură în tălpile mele ca o căţea în…

În pumnul tău scânteile se joacă,

Și este ger și este promoroacă,

Pe brațul meu, tăcută, o vioară…

Aceasta nu e poezie

…ci doar un strop de cotidian, banal şi sec,

cum seacă e

-în cea mai mare parte-

şi trecerea prin timp

S-au aşezat lângă mine, în autobuz,

amândoi:

bătrânul şi bastonul său.

M-a rugat să-l ajut

să coboare la prima.

Mi-a spus că are

91 de ani,

e veteran de război

şi a suferit

“Nu ca să mă laud

vă spun toate…

marea

de vei cuprinde într-o pleoapă marea

rămâne spânzurată doar mirarea

plutind pe val prin purpura trufașă

noi nu-i vedem făptura uriașă

și spuma luminată a valului confuz

ne sperie privirea, ne cade în…

O poveste, o stare, o emoţie, un vis

O poveste poate continua

                 şi în alte locuri sau timpuri!…

Valurile îşi descoperă colţii

Dantelă albă unduitoare

Emisfera stângă dansează

Cu fulgere roşii

Trandafir îmbobocit

Cea dreaptă

Din inimă ciuguleşte un albatros

Vârtejurile ce pulsează în artere

Întrupează cuvântul

LA NORDUL CUVINTELOR 

colb de stele

pudrează artera gândului meu

răscrucea spre tine desface…

cum ploaia despletește cu un gest încetinit

 gândul

 tremurul

 privesc steaua la ore când

 strălucirea e dincolo de eu

 răsfoind paginile cordului

 - tu ești aceea

 întrebarea un gând al afirmării

 prinde un doi în ramul înflorit

 să ningă la picioarele pietrei atingeri

 atingeri care aleargă zăpăcite prin câmpul cu maci

 oarbe

 conduse de tremur

 …de azi

 nu mai privesc în urmă…

Să-mi spui în zori dacă mai bate vântul,

dacă prin cimitir strigoii s-au certat,

dacă-ntre două lacrimi s-a înecat cuvântul

necuvântat de mine când viața m-a rugat.



Acum sunt alte umbre, alte cărări pustii

ce duc spre cimitir la nunta de strigoi,

să-mi spui când mă trezesc dacă te-aștept să vii

lângă nefericirea tristeților în doi.



Azi plânge clopotarul și totul este-n doliu

neliniștite gânduri la tâmple mi s-au strâns, …

citeşte-mă

tăcerea este asurzitoare din muntele sculptat într-o piatră

cu vârful unghiei

seara

când îţi dezlipeşti străzile murdare din gingie

şi pădurile mărşăluiesc prin oraş

eu duc în spate un animal de lemn

te-ai întrebat

de ce car peste tot acest viciu

este o literă

pe care toată lumea o primeşte de la naştere

în jurul gâtului singurătatea unei uşi

mi-a dat de înţeles cât de mult

am uitat…

cu tempera pictez fără să mă uit 

îți conturez ochii asta știu 

îți tremură mâinile și vocea 

din răni nici nu-ți curge sânge 

niște viermi defilează 

cu tine pe umeri 

până obosesc 

frământ cocă 

îți înfășor capul 

în dreptul gurii ți se umflă un balon 

văd prin el 

un hău 

cu limbă amorțită 

cu dinți înțepeniți 

cu niște buze groase 

si…

Dumnezeu

a creat marea,

apoi lebedele,

să lumineze marea

Adâncul mării e oul furtunii,

pedeapsa pentru tot

ce călcăm în picioare,

pentru inima devenită

sârmă ghimpată

şi ghiară

Dar lebăda înclină gâtul-val,

cântecul şi liniştea cântecului…

lumina din aripi

se răstoarnă pe ape,

nunta răscumpără

piatra,

pelinul…

Foto: Florica…