Priveşte-mi mâinile, iubito, astă seară,
Sunt galbene si reci ca un pustiu
Prin care zei din univers coboară
Să le preschimbe-n stele mai târziu.
Miros a clipe arse printre riduri
Şi obosite sunt cum nu gândeşti,
Par adormite umbre langă ziduri
În care tu mereu te oglindeşti.
Atinge-le durerea să nu piară
Dorinţa lor în care-ai fost zidită
Şi trupul tău în ele mi-l strecoară
Când luna stă prin ramuri adormită.
Vreau sa-ţi topesc pe şolduri stele
Ca fulgii din ninsori ce nu mai vin,
Pentru că depărtarea dintre ele
A mai crescut cu încă un suspin.
Adaugă un comentariu
O poezie a neîmplinirii.
Frumoasă!
da Coza
Multumesc suflete dragi !
Cu pretuire !
Minunate versuri , felicitări maestre !
Multumesc Gina, suflet minunat !
Cu pretuire !
Clipe arse în gânduri stelare. Poem care oglindește universul inimii tale.
Frumos, George!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE