Pe scena care-ntr-una se rotește,

În  piața mică, veșnic înțesată,

Unde sosește bâlciul și se-oprește,

Păstrându-se  în an, aceeași dată.

Vin dansatoarele cu castaniete,

Într-un varieteu  de cinema,

Si trec în ritmul patimilor lente

Cadențele ieșite din hembra. 

Sunt spaniole‐n rasă-amestecată

Unde se‐ncarcă vase-n Catalonia,

Sau aduc vin din Andaluzia bogată 

Multe uleiuri, sucuri dulci…

În răcoarea dulce-a toamnei

Ce se-așează lent în oase,

Chiar de sub căldura hainei,

Serile sunt mai frumoase.

Stau în prispa-mi, nouă toată 

Și gândul fuge-napoi.

Văd cum se deschide-o poartă

Ce ne cheamă pe-amândoi.

Vis întreg sau colți de stele

Se prăvale peste zare ...

Mă vor toate către ele.

Eu sunt sau mi se năzare? 

Iată-n marginea de cer,

Ca o mare castelană,

Stau…

Și iată-l, Marele Maestru,fin atingând viorile

Intocmai ca un cal buiestru ce larg crestează

zările.

Era când lumea se făcuse și totul se-ntrupa ușor

Când toate florile răpuse, se desprindeau din locul lor

Și…

Bat clopote adânci, ce te-nfioară,

E semnul ce trezește arhiducii,

De la Apus mergând în sensul crucii

Spre Estul ce miroase-a primăvară.

Dincolo de orizont se pregătește

În pași mirifici, veșnica-nchinare,

Se-aduc tămâie, ambră și odoare

Cu iz de mosc, ce-n suflet liniștește 

E o unire-naltă într-u toate,

Vin și Părinții mari ce ne conduc ,

Pe umeri cu multiplele carate,

Și-n frunte cu un…

Dă-mi umbra înapoi, nu m-alunga,

Ascunde-mă  în crucea inimii,

Adună-mi sufletul,  nu mă striga,

Sunt în deșert, când cântă beduinii.

Hrănește-mă cu pânze de paiang,

Cu dorul străveziului din soare,

Cu tone de culori ce mă atrag

Spre viață, uită drumul a plecare.

Păstrază-mi o frântură de poveste

Cu prințul ce-a-ntâlnit Șeherezada

În borangicuri și cu vorbele celeste,

I-a încolțit în…

E răscolit labirintul în care mai simt

În care doar zac și încă mă mint.

Mă mint că timpul în loc se oprește

Că tâmpla în somn nu se lovește.

Nici cerul nu vrea să coboare pe-acea

Tâmplă zvâcnita ce-a tot strâns în ea

Hidoase fantasme cum s-au cuibărit

În colțul în care bolidu-a lovit.

Merg spre apus, răsărit nu mai am,

Să curăț neantul din vechiul program,

Trăirea în gol nu mai pare trăire

E…

Dorul te-alină și dorul ucide.

Dorul te mângâie-n clipe acide.

Întinzi mâna, să îi simți esența,

nu întâlnești decât transparența

Vorbele, clipele, toate rămân

călcând nămeții și praful din drum.

-mi-ai  spus odată că judec corect - 

Era un alt ton, rezonant și select.

Cu gesturi mici de iubire de frate,

povești reușite, mereu colorate,

raiul compus prin puterea frăției,

ocrotind…

Mă grăbesc spre porturi necunoscute.

Cu o traistă de gânduri

și o batistă de emoții.

Drumul spre înainte mă absoarbe

ca o gură hulpavă, de parcă

acum învăț să trăiesc.

E marea lecție a vieții.

sufletul plecat mă pune la încercare.

Dumnezeu mă pune la încercare.

Nu am voie să-mi depășesc dimensiunea,

am lucruri de făcut.

Din ochii secați, valul de putere izbucnește.

Respir încet, să nu-mi…

Se-ascund în mine aripi de condor,

încălecându-se în zbor sihastru.

Știu că pot fi atunci și cascador

aterizat într-un decor albastru.

Și fug de-abisul norilor străpunși,

plutind într-o derivă căutată,

Asemenea exodului de urși

când Polul Nord încep să îl străbată.

Dar eu am încă aripi de condor,

ce nu-s desprinse din povești cu zâne.

Păstrez în suflet un întreg sobor

de preoți…

Ou de stâncă, ou de piatră,

să mă faci chezaș la tine, 

să mă faci să îți fiu vatră,

ca să pot arde mai bine.

Să-mi pocnească coaja-n șapte,

galbenul să mi se scurgă,

și oricât ar fi de coapte,

 necazuri să nu m-ajungă.

Ou de piatră, ou suprem,

când te voi gândi-n potcoavă,

să-mi iei zilele ce-mi cern

în suflet numai otravă.

Nopțile dintr-o bucată 

să mi le dărui…

Când am să-nțeleg 

că mi s-a frânt o aripă ?

Cea stângă, aripa mea analitica,

ce îmi hrănea iluziile,

dându-le tipar, forme, virgule.

Mi le punea apoi în fereaastră,

să le întregească soarele.

Iluziile mele izbucneau mereu, 

cu forță neașteptată,

ca a apelor tulburate.

Ocoleau vorbele goale și se fixau 

în retina dreaptă, așteptând 

să se coloreze albastru fluid.

Hainele îmi miroseau a…

Sentință venita-nainte de vreme 

din cerul lăptos, din val de pământ

croită din vină sau din blesteme,

cândva primenită în straie de sfânt.

în ghilotina secundei, scurt se arată,

seceră ramul de-abia înverzit,

ciutura veche demult o așteaptă,

dar ea are încă de povestit.

Azurul din ochi, râu se topește

glasul se stinge pe buze ușor,

tăiș de oțel ce carnea strivește

semnează destine,…

Vântu-și cară norii-n vaduri de piatră,

În văzduh se iscă torente de ploi.

Focul urgisește lemnele pe vatră,

În toată zidirea suntem numai noi.

Vorbele rostite stau încă de pază,

Lumini stinse-n grabă, pauzele lungi

Peste noi aruncă luna câte-o rază,

Aprigă e noaptea, să nu mai ajungi.

Stigmate  dospite, răsucite-n rană

Cioburi de regrete năucind simțirea,

Din altare, taine poposesc în…

Mă duc spre iadul ce se-ntinde

cu aripi moi de liliac,

în țesătura ce cuprinde

și pe bogat și pe sărac.

Rămân un secol între lumi

să-mi aflu drum de mântuire

mă înconjoară-atâtea culmi

și nu văd raiul,  de orbire

Sufletu-mi pleacă prin străini,

mă dor genunchii de-umilință,

când rup din mine cei haini

îi las, e calea spre căință

Nu am ales să plec acum,

mă cheamă depărtările,

și-n taina…

De la naștere la moarte

nu este decât o clipă, un pas,

un fir de nisip

ce  alunecă din clepsidră

fără să îți dai seama.

Crezi că trăiești.

De fapt, zbori deasupra vieții

în cercuri largi, repetate,

ca și când ai vrea să înveți drumul.

Dar singurul drum

pe care îl recunoști

este cel spre sfârșitul trupului.

Apoi te muți dincolo,

ca să începi iar să plutești,

desenând aceleași…

Nu-mi cere să respir în avans.

Viitorul nevăzut te-ar paraliza,

muntele te-ar ucide

la jumătatea drumului,

izvorul va fi cascadă fără sfârșit,

iar pământul pe care-l calci

s-ar răsuci la fiecare pas.

Nu-mi cere să mor înaintea vântului.

Ai răbdare să ne scriem numele

pe bazaltul vremii.

Ai răbdare să completăm spațiile 

cu semne de întrebare.

Să ne împărtășim cu esențe de foc,

sa…

Vin vulturi să mă-ntrebe de ce nu stau pe-aici.

Căldura ce răsare din acest loc mă minte

Și chiar de-nfățișarea îmi este de arici,

Nimic nu e în mine, nici rece, nici fierbinte

Continui să respir  alert, în chip aldin,

cu două respirații  nedescifrate -n valuri,

pe una o păstrez, în trup să mi-o mențin

pe cealalt-o arunc aiurea-n ritualuri.

Eram doar doua forțe, un adevăr cuprins

aceeași…

Cine ești tu, moarte hâdă?

te-am văzut de-atâtea ori,

strâmbă, lungă, paparudă

calci, suflându-ți foc pe nări.

Vii cu mâna goală-ntinsă

și te vaieți pe la uși,

cauți viața cea proscrisă

și-i culegi pe cei ce-s duși.

Te urăsc, iubită moarte,

te-am chemat de zeci de ori,

n-ai venit, vise deșarte

mi-ai turnat prin căpriori.

Și acum, când nu te chem,

vii, perfidă și…

Spune-mi, pasăre de lut, 

mai poți iubi ?

Și pasărea de lut își întinse aripile 

ca o boltă a nopții.

Spune-mi vânt de răsărit, 

 mă vrei lângă tine ?

Și vântul de răsărit porni

să bată spre altă direcție.

Tu, liniște de mormânt,

de ce nu-mi dezlegi destinul ?

Și liniștea tăcu, 

micșorându-și umbra.

Atunci am plecat spre alte zări.

Tainele se încolăceau în mine

precum șerpii…

Strigă-mă mereu,iubite, strigă-mă să te aud

Sunt departe, nu mi-e bine. Și mi-e dor de Polul Sud.

Tu ești sudul pentru mine, te-ai cazat fără să știu,

Ca de fiecare dată, când îmi spui, e prea târziu.

Totuși, îți mai caut ochii, mari, jăratic indecis,

Cum mă pătrundeau odată, când era raiul deschis.

Nu-mi doream inel de-argint, sau de aur, de sidef,

Sufletul mi-era centaur  nemișcat în relief 

Și când…