Tristețea mea nu e reală,

E doar un joc de circumstanțe

Într-o expunere verbală

În fața oricărei instanțe.

se modelează-n plâns spasmodic,

Cu pas de tânără gazelă

Ce-aleargă într-un salt melodic

Ca o reflexie rebelă.

Și dacă în adâncul scoarței

Cobor ușor, vreo două trepte

Mă arde aprig jocul forței

Al înghețatelor concepte.

Puternic  adevăr  aruncă

Sau uneori…

Mie, crucea nu  mi-a fost ușoară, nicicând.

Acum, în fața valului ce urcă parcă

din necunoscut  să-mi amenințe liniștea,

 ca un înfricoșător tzunami,

acum, zic, mă paralizează iar teama de mine.

Începe viu, cu cotidianul alert …

Am fost din nou în ceruri, pe-Acoperișul Lumii

Și noaptea din eter coboară-ncetișor.

E-o fabrică de gheață în jur și-n jocul lunii

De veacuri ți se pare că-i un cristal ușor.

Sunt tot la înălțime, respir fără să-mi pese,

De-aici, de sus,…

Nu știu pământul sterp să-l ascult

Să mă strecor prin nisipuri, nu știu.

Nu știu puținul și nu știu nici mult

Din plânsetu-adânc al țărmului viu.

N-aud memoria straniului timp

De  dinlăuntrul secret…

Nu ! Moartea nu este decât plecarea 

Spre-un țărm  de care nu îți amintești

Spre valul ce-ți anunță înserarea

Și care te așteaptă pasnic să-l iubești.

El se prezintă înaintea tuturora,

Se-alintă, ca să vadă cum primești

Vestea ajunsă doar în dreptul scării

Pe care vei urca de hotărăști.

Moartea nu ia, nu vrea să te claseze,

Ei i te dai din-tr-un elan interior.

Nimeni nu pleacă fără să…

Nu mă pierd, nici nu mă regăsesc,

Pe palierul minții nu găsesc

Un fel prin care să-mi măsor calibrul.

Mă aflu într-un soi de echilibru.

Cu milimetrul sau cu kilogramul

Aș fi perfectă-n toate dacă gramul

Ar măsura emoții sau teroare.

Mă fac că nu răspund la provocare.

Sau dacă metrul, mila, centimetrul

Ar încadra, de pildă, perimetrul

În care noi ne-am descifra iubirea

Și i-am…

Prin cercul Oglindă privesc înapoi 

În cercul Speranță, în cercul din noi

Prin bezna-lumină, să urc, să cobor?

Mă-ncumet în vise și visele dor.

Sunt fluturi pe plajă, se-neacă un om

Macondo-i departe, mi-e teamă s-adorm

Închideți apusul, ne-ntoarcem în mit

În locul în care se moare subit.

În locul arid ce se umple treptat

Cu zidul ce crește pe un pătrat

Preface văzduhul în limbă de…

Mă duc să mor puțin de sărbători

Să nu mai știu de trista nuditate

A violinelor  rămase și uitate

În târguri vechi din țara cu viori

Mă reconstitui pe nesigure poteci

Pe mine, cea din bâlciurile de vară

Și mă întreb confuză, unde ești

Și unde te-ai ascuns întâia oară ?

Plecam în doi cu vara peste munți

Și ne pierdeam in depărtatul  loc

Unde ardea azurul într-un joc

Cu coamele pădurilor…

Sa mor, visând mereu, cu visele sub pernă

Și lacrima să-mi știe durerea, când cobor

Să-ntorc clepsidra vremii subtilă și eternă

Ce mi-a lăsat pe limbă, străin, cuvântul dor.

Fantasme dă oglinda, mă fulgeră în noapte,

Din depărtare urlă un veac de amintiri,

Sunt creangă de mesteacăn, uitată și de moarte

 Plecări în grabă  număr, puținele veniri.

Acum, o iarnă lungă, cu iz de-ncărunțire

Îmi bate-n…

Când vine furtuna și-ndată răzbate,

Vântul se supără, cerul ia foc.

Se sting lampadarele, bubuie toate

Și-n centrul Pieței nu mai e loc.

Venit-au nomazii cu corturi grămadă,

Și se opriră în margini de drum

Venit-au să jure și lumea să-i creadă

De vrei să treci Puntea, nu ești nebun

Să ne  mai  spună că nu e departe

Hotarul pe care aștepți să-l atingi

E ca și cum ai trece prin…

Din vremi apuse, spun străbunii

Când cerul era ca de gheață,

Și doar puterea rugăciunii

Îți mai ținea sufletu-n viață

Când Luna se pitea cu totul

Strângând obloanele pe-afară

Și depunea întreg efortul

Să nu audă nici o fiară

Urlând în creierii de noapte

La strălucirea ei divină,

La argintiul ce-ntre șoapte 

Îi da din forța lui, lumină.

Se povestește că-ntr-o casă

Fără ferești…

De șarpele acela cu un ochi galben vreau să vă vorbesc.

S-a târât într-o zi dinspre colțul casei și s-a încolăcit în covor, printre desene.

Așa de bine, încât toți prietenii care îmi intrau după aceea în cameră calcau pe el, când în sus și când în jos, fără ca el, șarpele să dea vreun semn.

Ciudat, nu ?

Am măturat covorul, l-am bătut cu palma, cu bățul, l-am spălat cu oțet și foi de varză.

El nu se clintește.

Ochiul, doar ochiul galben al…

Ce ți-am făcut, bătrână doamnă

Să mă privești atât de grav,

Nu ești tu, oare, aceeași toamnă

Cu-același iz de mosc, suav ?

Cu-același trup de amandină

Ce-și prinde părul într-un coc

Sălbatic, indecent, felină,

Cu astrele întrând în joc ?

Îți amintești cum ani în urmă, 

Eram fetița din balcon,

Râdeam la vraja  de culoare

Ce-mi aruncai așa-n balon.

Atât  de sinceră…

Din straturi vechi și redundante și din sorginte de carbon

Apar în rânduri diamante, reginele dintr-un salon.

Mândrie, ego, curg în valuri,  cu strălucirea altui veac

Valsează numai în voaluri,  satin molatec, uns de leac.

Și-oriunde îți întorci privirea să prinzi…

Mă doare cercul negru din ochii tăi, iubite

Cum mă dureau odată, fluturii albi ce mor

Și teama îmi dispare când mă-nchid în mine,

Și lacrima  începe să-și capete izvor

Dacă în zi de mâine vei trece printr-o poartă

Deschisă larg spre tine, cu chipul visător,

Rămâi, o clipă, poate, cât să-ți citesc în soartă

Și cât să mi se facă de tine iarăși dor.

Întoarcă-se pământul, întoarcă-se și timpul

Să-ncep cu…

Eu sunt mașina de vise perfectă

A celui ce speră dar n-are hotar

Și duc în mâini o busolă defectă,

Sunt călătorul ce umblă-n zadar

Se mișcă în vieți ca păpușa de ceară

Și spune povestea cu a fost odat

A fetei de gheață pierdută-ntr-o seară

Pe colțul de Lună muiat în brocart.

Eu sunt mistria. Sunt nordul și sudul,

Sunt dorul ucis de lumina din zori

Sunt un Manole ce-și spulberă…

Mi s-ar îndoi și pana de aș scrie doar forțat

Caut strofe să-mi inducă scrisul mai accelerat

Și să zbor peste-amintiri, peste mine, peste tine

Să mă rup din coasta ta, să-nțeleg ce e cu mine.

Vreau să țip mistuitor către cerul de-alabastru,

Să-mi trimită de urgență un învățător măiastru

Dincolo de Conștiința ce-mi deschide orice drum,

Vreau să știu, în neființă oare chiar poți fi mai bun ?

Și mă duc, cobor agale,…

Deși sunt o maestră  a faliilor dure,

arunc încet o urnă în care am tot ars

sentințe, amânări din colțurile-obscure

ale bietului suflet, momit la un popas.

S-au  perindat lăsându-și amprenta spre citire

în drumul străbătut prin ploi de nechemări,

și mi-au  redus ființa până la amorțire,

tot  numărând sub pernă atâtea amânări.

Când le-am trecut pe toate sub malaxorul minții,

hulpav le mesteca, cu foame de…

Vreau candela ispitei să îmi revărs pe pleoape,

Vreau cuta din sprâncene s-o disipez în râs.

Vreau gura să-ți apropii între tăceri și șoapte

Și-n lava de splendoare, să mai topesc un plâns

Să nasc fierbinți ecouri de intime vibrații,

Să revelez din pântec de spaime și-ntuneric

Coral de amintire a noi reverberații,

Iar jocul din penumbră să-l readuc feeric.

Secunde furișate-n broboane de cafea,

Cu…

Aud geamătul rădăcinilor bătrâne,

care încearcă să-și apere miezul aproape stins

de nemiloasa răsuflare a iernii.

Cu pași mici dar hotărâți,

copacii se mișcă într-o tăcere dureroasă

cărându-și trist existența, de parcă 

ar căuta un loc unde să-și îngroape trecutul,

tainele grele, întărite de veacuri,

uneori hâde, războinice și apăsătoare.

Taine ce-și lasă în fiecare scoarță,

amprenta unor găuri negre ce…