Moarte, moarte, cine ești?

[Monica Pester]

Cine ești tu, moarte hâdă?

te-am văzut de-atâtea ori,

strâmbă, lungă, paparudă

calci, suflându-ți foc pe nări.

Vii cu mâna goală-ntinsă

și te vaieți pe la uși,

cauți viața cea proscrisă

și-i culegi pe cei ce-s duși.

Te urăsc, iubită moarte,

te-am chemat de zeci de ori,

n-ai venit, vise deșarte

mi-ai turnat prin căpriori.

Și acum, când nu te chem,

vii, perfidă și zăludă,

să îmi iei darul suprem

să-mi arăți cât ești de crudă.

Te urăsc, moarte de-o viață

stiu că faci ce faci demult,

dar ești numai o prefață,

și nu vreau să te ascult!

[Mihai Katin]

ca semn  de pretuire!

Anamorfoze X

         de Ion Caraion

cine bea cu un singur pahar
sparge un singur pahar
și pierde o singură iluzie
ori pune paharul în dulap
și uită

cine uită
a băut cu un singur pahar

cine bea c-un singur pahar
moare într-un singur pahar
și pleacă dintr-o singură viață

într-o singură viață
eu am băut cu toate paharele

credeam întotdeauna că-n celălalt
e ceea ce caut

[Monica Pester]

De mâine, fratele meu îmi va fi doar amintire. 

Mulțumesc lui Dumnezeu ca nu a suferit mult.

O ușă se închide pe pământ, o alta se deschide în cer!

Domnul să-i aline sufletul, fratelui meu nepereche!

Mulțumesc, Lisia! 

[Vasilisia Lazăr]

Te urăsc, iubită moarte,

te-am chemat de zeci de ori,

n-ai venit, vise deșarte

mi-ai turnat prin căpriori.

Și acum, când nu te chem,

vii, perfidă și zăludă,

să îmi iei darul suprem

să-mi arăți cât ești de crudă.

Nu trebuie chemată niciodată, că ea ține minte. Știind prin ce treci acum, îți dai seama că nu o să mă apuc să analizez poezia. E bine totuși că te mai poți elibera prin ea, deși nimic nu ajută acum. Îmbrățișări de suflet!