Lume în derivă

[Monica Pester]

Pe margini de veac țes vise răzlețe,

Și-n ceața întinsă sub norii apoși,

Pierdute se zbat cuvinte-ndrăznețe

Să-și afle urma printre strămoși

Lumea e-n flăcări, răsuflă greoi,

Se luptă demonic, vibrează năuc,

În larma din jur rămânem toți goi,

Și nu știm măcar unde ne duc.

Prin valuri de virgule și întrebări,

Când, iată, nici gândul nu mai vorbește

Caut o umbră a unei schimbări,

Dar sufletu-ncet mi se ofilește

Mă-ntorc în timp să vin cu lumină,

Răspunsuri am multe să mă dezleg,

Pierd echilibrul, dar cine-i de vină,

Clepsidra întoarsă mă pune s-aleg.

[Chris]

Da, timpul este limitat, iar deciziile trebuiesc luate rapid. Frumos, citit cu placere!

Mă-ntorc în timp să vin cu lumină,

Răspunsuri am multe să mă dezleg,

Pierd echilibrul, dar cine-i de vină,

Clepsidra întoarsă mă pune s-aleg.

[Monica Pester]

Am îndreptat aritmiile, Lisia și dragă prietene Grig. Ești tu însuți o melodie și chiar mă simt alintată când pătrunzi astfel în miezul scrierilor mele.

Mulțumesc mult !

[Monica Pester]

Lisia, vorbele tale sunt echilibrul personalității mele poetice.

Voi mai lucra pe poezie.

Îți mulțumesc din suflet.

[Monica Pester]

Da, Amanda, sunt vremuri tulburătoare.

Mulțumesc mult că ai prins mesajul meu.

[Monica Pester]

Mulțumesc Denisa pentru frumosul semn de lectură.

[Grig Salvan]

Cutremurător tablou al unei lumi ce parcă se-ntunecă treptat ca o înserare în loc să strălucească în lumină de soare, vremuri tulburi în care pare că spiritul nu se mai regăsește. Ca de obicei abordezi subiecte grele, la propriu și la figurat, procese dramatice și zbateri existențiale. În penultima strofă am remarcat niște ieșiri din ritm, în versul „Când, poate, nici gândul nu vorbește”, lipsește o silabă metrică, mai corect ar suna ”Când, poate, nici gândul nu mai vorbește”, iar în ultimul vers cratima nu e necesară, dimpotrivă, metric sună mai natural ”Dar sufletu-ncet mi se ofilește”.

[Vasilisia Lazăr]

Și iată cum poezia devine un prilej de sondare a sinelui, de găsire a identității într-o lume în continuă mișcare, provocatoare, un mijloc de echilibru în raport cu dezamăgirile existenței, care provoacă și cititorul la introspecție.

Dar poezia aceasta mai trebuie lucrată, are multe aritmii.

[Amanda Spulber]

Da, tulburătoare vremuri. Tulburătoare și versurile tale. Chiar dacă poezia s-ar mai putea lucra, mi-a transmis emoția.

[Denisa Curea-Popa]

O călătorie scurtă prin întunericul gândurilor. În căutarea luminii ne pierdem echilibrul uneori.

Semnul meu de lectură