Unde pleci

[Monica Pester]

Vin vulturi să mă-ntrebe de ce nu stau pe-aici.

Căldura ce răsare din acest loc mă minte

Și chiar de-nfățișarea îmi este de arici,

Nimic nu e în mine, nici rece, nici fierbinte

Continui să respir  alert, în chip aldin,

cu două respirații  nedescifrate -n valuri,

pe una o păstrez, în trup să mi-o mențin

pe cealalt-o arunc aiurea-n ritualuri.

Eram doar doua forțe, un adevăr cuprins

aceeași conștiință, aceleași idealuri.

Am fost la cârmă doi, dar unul s-a desprins

și-noată-n Universu-i senin și fără valuri.

Revin la suprafața atinsă de neliniști

Cu urmele durerii mușcând adânc din carne

Și umbre de răspunsuri visate de artisti

Ce vor patima vieții spre ei să o întoarne.

Ești dus de-acum, vultur pleșuv și demodat

Să-mi spui povești de unde vei înțelege sensuri

Așteaptă-mă cu slovele nescrise, sublimat

Și voi veni la tine când timpu-nseamnă versuri.

[Grig Salvan]

Dramatic poem al despărțirii, unul spre universul „senin și fără valuri”, altul revenind la suprafața plină de „neliniști”. Poemul curge frumos, bine ritmat, deși îmi pare că pianiști nu rimează cu neliniști din nepotrivire de accent...

[Mihai Katin]

Am fost la cârmă doi, dar unul s-a desprins

și-noată-n Universu-i senin și fără valuri.

Așteaptă-mă cu slovele nescrise, sublimat

Și voi veni la tine când timpu-nseamnă versuri. sublime  si  adevarate  in  drama  lor  !

[Vasilisia Lazăr]

Condoleanțe, draga mea! Îmi pare rău! Este cumplit să-ți pierzi fratele. Dumnezeu să-ți dea putere și acceptare! Te îmbrățișez cu sufletul întreg!