O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale

statuile-nsetate de neuitatul zbor,

pe când din miezul iernii se-apropie agale

o altă primăvară pe-o aripă de dor.

Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână…

Venea dinspre luncă o veste bizară,

trecând peste apa crescută din râu –

un duh nevăzut apărea înspre seară

să-aducă licornul din lanul de grâu.

Păștea în răstavul lăsat între holde

miresme din dorul cernut peste…

La poarta uitării se-adună regrete

venind dintr-o antică plajă

pe cântec vrăjit de erinii ascete

ce vor să mă prindă în mreajă.

 …

Se lasă-nserarea şi ninge afară,

cad fulgii de nea peste case dansând,

mă uit pe fereastră – aș vrea să apară

licornul cu frâu de-argint, galopând.

Din hăuri de timp neștiute apare,

cu…

Se scurge prin mine un dor neștiut

venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

cu gândul întors obosit din trecut

lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,

dar poate sedusă pe căi neumblate…

Un glas pornește din lăuntrul meu,

ecoul se întoarce peste gânduri

din spectrul frânt al unui curcubeu

rămas din vară priponit în prunduri.

Izvorul nu mai curge pe sub prund

dar curcubeul din pripon ascultă…

Ce lungi îmi par tăcerile spre seară

când soarele-n apus dispare după deal,

iar umbrele prin colțuri se strecoară

pe cântecul duios venit dintr-un caval.

Mi-adun cu grijă gândurile toate

din galaxiile prin care se tot…

Nori negri se adună peste cer,

se lasă grei pe ziduri la cetate,

din salba gândurilor mele pier

speranțele din amintiri trădate.

Dar caut încă visul dispărut

prin neiertări întinse ca o pată

pe…

Trecea nagoda peste râu,

din visul adormit plecată,

lăsând licornul fără frâu

să bea jăratec din covată.

Înaripat, precum era,

s-a ridicat la cer deodată,

părea un nor de…

Aduce vântul frunze dantelate

lăsând în urmă arborii mai goi,

eu mi-amintesc iubirile ratate

rămase afară, plânse, între ploi.

 …

Privirea spre zare, în ritmic balans,

desprinsă din conuri de umbră,

aminte-mi aduce de miticul dans

din seara aceea ... prea sumbră.

Cu aripi de vultur…

Prea multe întrebări fără răspuns

în cuget se adună nechemate –

adesea te întrebi cum au ajuns,

de parcă-ar fi rănitele păcate,

plecate din spitalul de nebuni

când doctorii adorm de oboseală

în…

E noapte târzie, iar somnul apune

în cumpăna gândului încă hoinar

prin gări neștiute cu trenuri nebune

pe care, mâhnit, le aștept în zadar.

Rămase cândva pe o linie moartă,

când iarna sosea…

De sus de pe deal coboram în derivă,

tăiam serpentinele-n curbe pieziș,

nimic nu părea să îmi stea împotrivă,

scrâșnea anvelopa rulând în pietriș.

Zăream acareturi urcând dintre meri,

cu turlele-ntoarse-n apusul târziu,…

Eu nu mai știam că trecusem odată

prin satul acela pierdut printre ploi,

că lumea prin curți aștepta speriată

o toamnă nebună venind dinspre văi.

Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,

(de ce nici nu știu, să vă pot…

Cad fugii de nea peste case dansând,

iar vântul pătrunde pe usă de-afară

cu vechi amintiri, așezate la rând,

uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,

din…

Vin zânele nopții, din visuri astrale,

să-și lase bagajele-n camere goale,

târziu, către ziuă, când zori-n derivă

adaugă cărți necitite-ntr-o stivă,

iar somnul, venit pe cărări neumblate,

ar vrea să mă vadă plecând din…

E noapte târzie, iar somnul nu vine,

odihnă să cearnă pe gândul hoinar,

ajuns fără veste prin cărți anodine

să-ți caute karma-n sistemul binar.

Se-ntoarce adesea pe căi nevăzute,

alergă prin…

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,  

când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri  

de jurăminte false, pe la răscruci rămase  

la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înţelege că undeva anume,  …

În fiecare seară, când frunzele uscate

adună neuitarea sub pomii de pe mal,

ursita părăsită coboară din cetate

să-şi caute iubitul ajuns la carnaval.

Să fii chiar tu ursita plecată fără voie

din turnul amăgirii pe-o aripă de…