A fost doar un vis...

[Corneliu Neagu]

Se lasă-nserarea, iar focul din vatră

pictează cu umbre povești pe tavan,

rafale de vânt rătăcesc prin polatră

cu caii-nhămați la un mitic rădvan.

I-aud cum nechează la ușa-ncuiată,

bătând din copite în pragul de lemn,

dar vântul, rotindu-se-n loc, deodată,

le taie elanul c-un aspru consemn.

Și parcă aud din trecut o chemare,

trecând peste mine pe aripi de dor,

scăldat în parfum de cireșe amare

rămas în memorii neșterse de zbor.

A fost doar o clipă ivită spre seară,

la margini de visuri venite ad-hoc,

când doru-ncepuse să cânte afară

prin fanta tăiată-ntr-un magic ghioc.

Simțeam că-l alungă o iarnă haină

ascunsă sub mantii de nori cenușii,

întinși fără margini pe bolta senină,

când încă voiam din trecut să revii.

Dar vântul ieșind răzvrătit din polatră,

cu trupu-i fluid alergând spre abis,    

striga peste umăr, cu-o voce speriată,

a fost doar un vis … rătăcind peste vis!

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, doamnă Vasilisia Lazăr! Comentariul dumneavoastră denotă o înțelegere profundă a versurilor și o descifrare pertinentă a mesajelor pe care autorul a dorit să le transmită cititorilor săi. Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem superb în care versurile vorbesc despre un spațiu profund personal, unde liniile dintre realitate și vis se estompează, dând naștere unei lumi în care dorințele neîmplinite și speranțele se transformă în amintiri palpabile, visul devenind, astfel, un refugiu, o evadare. Minunat!

[Corneliu Neagu]

Dragul meu prieten Grig Salvan, îți mulțumesc pentru acest comentariu consistent și elegant în care gândurile tale se aștern pe hârtie cu aceeași vrajă ca și versurile mele - o întâlnire a două spirite ce rezonează la fel pe undele acestei creații lirice. Onorat de tot ceea ce ai scris aici!

[Grig Salvan]

Magică mereu această pendulare între realitatea ternă și monotonă pe de o parte, iar pe de altă parte visul în care gândul zboară liber, fantezia e nețărmurită, minunile se înșiruie una după alta, într-un iureș al imaginației. Interesant ultimul vers, paradoxal, „a fost doar un vis... rătăcind peste vis!”.

Același ritm incantatoriu care face gândul să cânte, ritm captivant și învăluitor care-mi amintește de „Noapte de decemvrie” a lui Macedonski, poem al meu de suflet și de referință în poezia română...

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu prietenie, Mihaela Popa!

[Mihaela Popa]

nostalgic, gingaș, frumos!

[Corneliu Neagu]

Petruț Dan, așa este viața, pierdem și câștigăm, iar uneori chiar nu putem cuantifica cât de fiecare parte...Vă mulțumesc pentru comentariul lăsat aici!

[petrut dan]

Un poem plăcut la citit cu imagini deosebite ce au darul de a te întoarce în timp, dar senzația de regret, totuși, pierde în fața frumuseții cuvintelor, stimă!