Pe crenel

[Corneliu Neagu]

Nori negri se adună peste cer,

se lasă grei pe ziduri la cetate,

din salba gândurilor mele pier

speranțele din amintiri trădate.

Dar caut încă visul dispărut

prin neiertări întinse ca o pată

pe dorurile-ntoarse din trecut

cu ploile din toamna-ntârziată.

 

Doar urme de visare au rămas,

pe clipele de neuitare vie,

bătute în pendulul de la ceas

la margine de tristă veșnicie,

când pasul se aude pe crenel

la ora fixă-a gărzilor schimbate

și-a armelor depuse în rastel

pe rafturile-n șir, numerotate,

la orele când timpul monoton

mai cerne încă clipe cadențate

peste oftatul bietului planton

rămas să te salute din cetate.

 

De pe crenel deodată te zăresc,

când norii se destramă dintr-odată,

iar chipul tău, c-un zâmbet nefiresc,

sub curcubeul frânt mi se arată.

O, vis nebun! – este un simplu nor

rămas pe cer la margini de furtună,

purtând năluca ștearsă-a unui dor

pierdut cândva în oaza de sub dună.

 

[Corneliu Neagu]

Revin pentru a spune că ar fi frumos ca cineva să adune comentariile valoroase, ce ar putea servi ca model și celor care, din comoditate (bănuiesc), lasă câte un banal semn de trecere.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, din nou, prietene Valentin Stănescu! Sensurile majore descifrate în versurile mele, explicate cu răbdare și dreptate, iar apoi puse în versuri cu reverberații profunde, vor da mai multă lumină asupra scrisului meu celor care vor zăbovi câteva clipe pentru a citi comentariile noastre...Gând bun în prag de seară și pe curând!

[Stanescu Valentin]

Al doilea cuvânt se-ndreaptă către iertare – neiertare când drumurile spre iubire  duc nefiresc spre despărţire...

 

’’Dar caut încă visul dispărut

prin neiertări întinse ca o pată

pe dorurile-ntoarse din trecut

cu ploile din toamna-ntârziată.’’

 

tot ce trece-n neiertare devine în timp povară

ce tulbură amintirea dincolo de veşnicie

urmele de vis se-ntorc înflorind seară de seară

vrând să treacă neiertarea crudă în iertarea vie...

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese prietene Valentin Stănescu pentru călătoria prin versurile scrise de mine în acest poem și, desigur, pentru mesajul lăsat aci, care aduce adieri de cuvinte binefăcătoare muzei poetului!

[Stanescu Valentin]

Primul cuvânt este uimire: cum curge versul lin din vârful de condei din pumnul strâns şi plin din matca de idei.

Al doilea cuvânt va fi-n curând pe când voi coborî-ntre rânduri să-mbrăţişez lumea de gânduri...

[Corneliu Neagu]

Onorat ce comentariul suplimentar, stimate coleg de condei Valerian Dincă! Gânduri alese din partea mea!

[Dinca Valerian]

Sa nu ma intelegeti gresit, toata poezia mi-a placut, dar consider ca a doua strofa e o realizare cu totul deosebita

[Corneliu Neagu]

Dacă au fost și părți care v-au plăcut, mă bucur, știind cât de exigent sunteți, stimate coleg Valerian Dincă! Mulțumesc!

[Dinca Valerian]

O poezie putin altfel decat cele cu care eram obisnuit. Mai mult nerv aici, mai multa forta. Strofa a doua o realizare de exceptie. Am citit cu mare placere.