Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-n apus dispare după deal,
iar umbrele prin colțuri se strecoară
pe cântecul duios venit dintr-un caval.
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se tot zbat,
nici nu mai știu de ce au fost plecate,
ce-aveau în spațiul sideral de căutat.
Și mă cuprinde, parcă, dintr-odată
un dor rebel, fără să știu ce-aș vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinerețea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
mă-ndrept spre sobă focul să-l aprind,
dar tinerețea-mi spune deodată
din haosul uitării-n brațe s-o cuprind.
Cu gândurile-ntoarse peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
ea deîndată-ncepe să recheme
noian de amintiri lăsate-n paradis.
O trag tot mai aproape, lângă mine,
cu dorurile toate-n șoaptă îi vorbesc,
ca-n clipele venind tot mai senine
să guste tainele mirajului ceresc.
Adaugă un comentariu
frumos, trist, apasator...
Prietene Valentin Stănescu, frumos acest comentariu în versuri, ca o prelungire firească a poeziei postată de mine...Mulțumiri alese și gând bun din partea mea!
am citit recitit şi trăit cu mult dor
m-a durut că nu pot ca să zbor
peste timp înapoi să-ntâlnesc
coborând din înaltul ceresc
tinereţea ca o pasăre rară
ce-şi caută cuibul în tăcerea de seară
Mulțumesc, dragă prietenă Floare, pentru lectura versurilor și mesajul emoționant lăsat aici! Gânduri alese din partea mea!
excepțional lirism poetic, mi-a trezit o revelație admirativă. sincere felicitări dragă Cornel.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE