Nagoda din vis

[Corneliu Neagu]

Venea dinspre luncă o veste bizară,

trecând peste apa crescută din râu –

un duh nevăzut apărea înspre seară

să-aducă licornul din lanul de grâu.

Păștea în răstavul lăsat între holde

miresme din dorul cernut peste flori            

din trupul nagodei cu pletele blonde

ieșită din crângul cuprins de fiori.

 

Trecea despletită, plutind peste ape,

în noaptea aceea, scăldată-n zefir,

cu calul licorn, adus să se-adape,

din boabe de rouă, cu sfânt elixir.

Lăsa deoparte veșmântul subțire,

să intre în apa albastră din râu,

măceșii, cu florile scoase din fire,

cădeau în extaz lângă lanul de grâu.

 

De când am văzut-o atunci dezbrăcată,

un dor fără margini îmi stă peste gând,

să-mi spună s-o caut, s-o văd încă-odată,

în brațe mele s-o strâng … tremurând.

 

[Corneliu Neagu]

Distinse doamne Manuela Munteanu și Denisa Curea-Popa, vă mulțumesc cu cele mai frumoase gânduri și respect pentru trecere, lectura versurilor și mesaj!

[Corneliu Neagu]

Distinse doamne Vasilisia Lazăr Grădinaru și Chris, vă mulțumesc, cu cele mai frumoase gânduri și respect, pentru trecere, lectură și mesaj!

[Chris]

da, ce frumos...

[Vasilisia Lazăr]

Remarcabil, fără nici cel mai mic cusur! Felicitări din inimă!

[Corneliu Neagu]

Dragă prietene și coleg de condei Valentin Stănescu, sunt încântat și impresionat de comentariul scris aici în versuri, care duce mai departe povestea nagodei și a licornului. Referitor la volumul așteptat, nu știu dacă va mai apărea. Am publicat deja șape volume la patru edituri diferite în care simbolurile onirice nagoda și licornul ocupă spații importante. Mai sunt deja exemplare pe piață...Dacă veți da o căutare cu numele meu pe Google, veți da de de ele. Vă doresc o noapte vrăjită de început de primăvară, cu cele mai frumoase gânduri!

[Stanescu Valentin]

Erată: deslegat dezlegat

nu erai tu am dezlegat misterul

[Stanescu Valentin]

Aşteptăm un volum cu fantasme desprinse din antice basme, să rupem în clipa cea vie

a vieţii crudă monotonie, să trecem de starea de burtă şi pat spre zarea gândului înaripat...

 

                                  ’De când am văzut-o atunci dezbrăcată,

                                  un dor fără margini îmi stă peste gând,

                                  să-mi spună s-o caut, s-o văd încă-odată,

î                                n brațe mele s-o strâng … tremurând.’’

 

musteşte cuvântul ca-n lanul de grâu

felia de pâine crescută-n cuptor

las gândul să zboare nu-l ţin în frâu

de joc de cuvinte-n magie mi-e dor 

 

pe valuri de verde pe-ntinsul de lan

mirajul mă-ndeamnă - aprigă forţă

în zare-mi apare al tău păr bălan

inima-mi arde intens ca o torţă

 

înnot printre spice şi tot mai departe

sunt verdele crud de clorofilă

emoţia curge - poveste-ntr-o carte

pe când eram copil erai copilă

 

la orizont se-ntunecă tot cerul

şi cad în lan cu faţa către nouri

nu erai tu am deslegat misterul

era doar chipul tău cel din tablouri…

[Corneliu Neagu]

Distinsă doamnă Ana Cîmpeanu, vă mulțumesc cu cele mai frumoase gânduri pentru comentariul elogios pe care mi l-ați oferit, cu multă generozitate! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Distinsă prietenă și colegă de condei Manuela Munteanu, vă mulțumesc și sunt onorat de acest comentariu în versuri care duce povestea nagodei mai departe!

[Corneliu Neagu]

Doamnă Popa, mulțumiri alese pentru popas, lectura versurilor și apreciere!