Descântec

[Corneliu Neagu]

Trecea nagoda peste râu,

din visul adormit plecată,

lăsând licornul fără frâu

să bea jăratec din covată.

Înaripat, precum era,

s-a ridicat la cer deodată,

părea un nor de mucava

întins pe cerul fără pată.

 

Ea l-aștepta sub un gorun,

descântec să-i așeze-n cale,

din mâțișorii de alun

să-i facă frâu pe nicovale,

din ghindele căzute jos

potcoave noi să-i făurească,

să-ntoarcă râul tot pe dos,

mirată apa să descrească.

 

Mantaua din zefir, pe mal,

să o ascundă-ntr-o găoace

când fiul nopții din caval

îi va cânta să se dezbrace,

iar ea, cuprinsă de delir,

să îl aștepte dezbrăcată,

licornul priponit c-un fir

să îi vegheze noaptea toată.

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Chris, mulțumiri alese și gând bun din partea autorului!

[Chris]

frumos descantec, mi-a placut atmosfera populata cu fiinte fantastice

[Corneliu Neagu]

Drag coleg de condei și prieten Valentin Stănescu, onorat de comentariul lăsat aici, o poveste în versuri la altă poveste în versuri, care merg împreună însoțind ființele fantastice licornul, nagoda și fiul nopții. Mulțumiri alese și gând bun din partea autorului!

[Stanescu Valentin]

Erata: 

Fascinantă mintea lumii este născocind din când în când poveste...

[Stanescu Valentin]

Fascinantă mintea lumii este născocind din când poveste...

 

 

’’Trecea nagoda peste râu,

din visul adormit plecată,

lăsând licornul fără frâu

să bea jăratec din covată.’’

 

 

 

Prin mitologic umblă versul  închipuind fantasme clare

cu o nagodă trecând râul pe-un inorog imens şi sprinten

şi doritoare cum era îl tot grăbea în trup c-un pinten

căci întâlnirea cea de taină nu suporta o amânare

 

ea vrăjitoare cum era făcu descântec din trei ghinde

şi-un şir de mâţişori de-alun întinşi în adormita iarbă

sub bolta-naltă de gorun unde începu să fiarbă

dorul de-al fermeca-n curând şi în vraja ei a-l prinde

 

în vis se arăta chiar el cu glasul dulce din caval

şi ritmic ea se dezbrăca prinsă-n clipă de-un delir

când fiul nopţii cobora din cerul înstelat pe-un fir

de ierburi moi cu licurici la-mpreunarea de pe mal

 

iar inorogul priponit de trunchiul-naltului gorun

privea cum umbrele jucau în ritm din ce în ce mai des

cu gândul lui visând la ea o inoroagă de la şes  

închise ochii bucuros şi adormi sub cerul brun.

[Corneliu Neagu]

Da, este un tablou fantastic, cu licorn, nagodă și fiul nopții, așa cum am simțit și m-am priceput. Mulțumesc frumos pentru popas, lectura versurilor și mesaj!

[Dinca Valerian]

Un tablou foarte frumos si bine pictat.