Tam-tam 2

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Se cern clipele de Toamnă peste a Verii rapsodie,

Planează  berzele în stoluri peste struguri copți din vie,

Se aud în toamna vieții ecouri ce par pierite

Și reverberează tainic printre ramuri desfrunzite.

 

Pe la colțurile amintirilor cândva zidite

Se preling doar versuri odată răstignite,

Iar idolul pasiunii născut din firea pământească

Și-a găsit sfârșitul în iertarea omenească.

 

Amurgul petrece-n veșnicie amintirea

Și galbenul frunzei îi cinstește adânc trăirea,

Așezând-o cu alai de veșnică culoare

În timpul tinereții, pe un tărâm cu Soare!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc d-na Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

Textul încearcă să surprindă melancolia toamnei și simbolistica trecerii, dar alunecă într-o poezie convențională, lipsită de prospețime și originalitate. Limbajul este corect, însă previzibil, cu imagini mult uzate („frunze desfrunzite”, „timpul tinereții”, „tărâm cu soare”).

Totuși, se simte o intenție sinceră de a îmbrăca efemerul în cuvânt frumos, iar rima dă textului o anumită muzicalitate clasică. E mai degrabă un exercițiu de reverență față de poezie decât un moment de inspirație autentică.

Textul are intenție, dar nu vibrație. Versurile curg plat, aproape didactic, fără pulsația interioară care dă viață poeziei. 

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Vă mulțumesc frumos!

[Grig Salvan]

Un pastel de toamnă încărcat de nostalgie și melancolie. Scris cursiv, ca o melodie în surdină, chiar dacă nu respectă strict o anume prozodie.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Vă mulțumesc!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am citit cu plăcere.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos pentru popas!

[bolache alexandru]

Am citit cu plăcere... O poezie de toamnă în ton cu vremea de afară.