Septembrie

[C.Titi Nechita]

Septembrie trece cu pași întomnați,

Prin ceruri se adună ploile reci

Pustii rămân câmpuri, livezile seci,

Iar vântul își arată dinții stricați.

 

Cămările-s pline cu-ale toamnei comori,

Strugurii prin crame se simt dezbrăcați,

Doar colo pe creste un nor de fiori!

 

Copacii tăcuți se întind dezlânați

Parcă așteptând ca să fie pictați,

 

Iar toamna își cată doar alți vopsitori!

[C.Titi Nechita]

Mulțumesc frumos de popas, d-na Ada Nemescu!

[C.Titi Nechita]

D-le Grig Salvan, comentariile d-stră mă onorează!

[C.Titi Nechita]

D-na Vasilisia, mereu o plăcere să citesc ale d-stră comentarii!

[C.Titi Nechita]

Mulțumesc frumos de popas, d-le bolache alexandru!

[C.Titi Nechita]

Mulțumesc frumos de rezonanță, Chris!

[Chris]

foarte frumos! am gasit imagini interesante:

Iar vântul își arată dinții stricați.

Copacii tăcuți se întind dezlânați

Iar toamna își cată doar alți vopsitori!

[bolache alexandru]

O poezie de toamnă, o poezie veridică în care imaginile descriu cu acuratețe sfârșitul lunii septembrie.

[C.Titi Nechita]

D-na Vasilisia, mereu cu analiza la purtător. Mulțumesc frumos!

[C.Titi Nechita]

D-na Ada Aemescu, d-le Grig Salvan, mulțumiri pentru popas și semn!

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Nechita, pastelul dumneavoastră surprinde spiritul autentic al lunii septembrie, cu tonuri blânde și o atmosferă tradițională. Imaginile („vântul își arată dinții stricați”, „copacii tăcuți se întind dezlânați”) aduc o notă de prospețime și de umor subtil, care destinde și umanizează tabloul.

Versurile curg firesc, în stil clasic, amintind de pastelurile pașoptiste, dar și de acea poezie a simplității rurale. Se simte în text o nostalgie domoală, o bucurie a privirii care observă detaliul și îi găsește un farmec propriu.

Finalul („Iar toamna își cată doar alți vopsitori”) închide frumos poemul, oferind imaginea unui anotimp viu, aflat într-o perpetuă căutare a culorii și a inspirației.

Un pastel plin de căldură, ce păstrează parfumul poeziei de altădată. ✨🍂