autumnala

[nicolae vaduva]

fardată, cu frunze-n derivă,
în rol de femeie fatală,
mă caută insistentă, lascivă,
altă toamnă târzie, banală.

venită cumva dintr-un gol,
prin parcul pârlit de angoase,
i-am pus un fotoliu pe hol
să nu-mi intre, perfida, în oase.

deși-mi stau pe-acolo,-n dendrite,
învelite într-un set de frisoane
mai multe toamne venite
cu tenul pictat de canoane...

fardate sunt toamnele, frate,
ce-ți pun în balamale rugină,
dar cea mai fardată, din toate,
e toamna ce n-o să mai vină.

[Vasilisia Lazăr]

O poezie cu vibrație, cu un lirism matur, ironic pe alocuri, dar tandru în esență. Toamna devine aici o femeie fardată, seducătoare și perfidă — o metaforă splendidă a timpului care ne vizitează trupul și sufletul. Imaginile sunt de o plasticitate fermecătoare, chiar dacă uneori ritmul își pierde alura perfectă. Dar tocmai aceste mici sincope par să dea autenticitate trăirii. O toamnă cu parfum de melancolie și luciditate. Finalul e excepțional.

[Chris]

frumos, amuzant si cumva melancolic. 

[bolache alexandru]

O plăcere deosebită am de fiecare dată când vă regăsesc versurile dumneavoastră uneori acide alteori fermecătoare pline de umor. Toamna și-a găsit locul in poezia dumneavoastră personificată ca o femeie fatală!

[Grig Salvan]

O confesiune care captivează instant prin tonul cald și melancolic, ușor zeflemitor, ușor ironic/autoironic, dar și de o tristețe copleșitoare curgând implacabil spre versul final „e toamna ce n-o să mai vină”, catren final cutremurător, un spectru care ne dă fiori. Mulțumim pentru vizită și poem.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am citit cu plăcere!  Vă doresc o toamnă cu multe surprize frumoase. 

[gina zaharia]

Autumnala aceasta se destăinuie cumva, ca o scuză că a cam lipsit din poezie. Dar și-a păstrat culorile! Și vor veni șirag, altele, și le vei face câte un cântec la fel de frumos și profund...

Multe toamne frumoase pentru ziua de ieri! La mulți ani!