Doar iarna

Trec trenuri prin gări de o vreme

Duc vise-n vagoane, grămezi.

Nu sonuri se zbat să mă cheme,

Nici clopote surde-n poeme

Cu versu-ngropat sub zăpezi.

Doar iarna își scutură-n toană

Paltonul de gheață pe lac.

Dar tropotul vremii, în goană

Nu-mi lasă măcar de icoană

Căpăstru la gânduri să-mi fac.

Și-n crâng parcă-i mută pădurea

Presimt…

De ziua prietenului buzoian, poetul Mihai M. Macovei (originar din Suharău de Botoșani), cu dedicația de LA MULȚI ANI!, acest poem baladesc - care să-i amintească de drumurile făcute în tinerețe, dinspre Buzău spre locurile natale, cu trenul... pe aceleași drumuri de cale ferată și unde, ca și mine a trăit un asemenea vis.

Poveste de sertar

Hulubii sosiți de la zbor pe o coamă

Ceva îmi spuneau. Cum cândva, pe-un peron

Sub podul de…

1.

Cum veneai cu fulgii de nea din lună

                (Se dedică acest prozopoem poetei GELA ENEA, de ziua ei)

      Am visat azi-noapte (mai bine n-aș spune) că m-am dezbrăcat în prima zăpadă, în timp ce lupii tăiau elegii printre nămeți, iar eu susțineam sus și tare că poetul trebuie să fie o portavoce a vremurilor sale. Dar scriu versuri lungi pe buza prăpastiei până te vei trezi, lunaticule! „Mai ții minte, Emil, acum zece ani am…

Mi-a ghicit și mie

Tânăr eram, ori așa-mi fu sorocul

Într-o ușă de han vechi, ca prin fum…

Dacă nu vreau să-mi ghicească norocul,

O țigancă m-a oprit lângă drum.

I-am făcut semn dacă știe și-n palmă

Ori să descânte de dor în ghioc.

Ca furată de un gând… mi-a zis calmă:

„Înseamnă că te-ai născut cu noroc”

De atunci… văd, amăgit mi-e destinul

Tot în rostogolire, ca…

Cântec de dragoste

Nu v-au prins în plin câmp furtuni niciodată,

nu v-au dat roată stoluri de corbi țipători?

Și-acum mai aud, tot aud uneori

tropotul unui cal pe câmpia tărcată,

sub zarzării înfloriți, pe când se tânguia mai mereu

cântecul de dragoste al bunicului meu:

„De friguri zaci și te scoli,

dar de asta zaci și mori... și mori!„

Unde mai e noaptea, de fulgere brusc sfâșiată,

cine pe…

Sub cerul ca o azimă

iarăși e toamna

ca o gutuie pe etajeră de mai aud

cum desferecă un gând roata morii la șuvoiul poemelor

cine spune luminii că dacă întrebi

dorul se așterne în grădina din ceruri

ori în turnul din care poetul își scrie povestea

și de ceva vreme luna poartă pe brațe

platoșa mea de borangic

acel abandon cu prima zăpadă

ce te-a făcut să te schimbi,

să nu-mi mai pui ierburi pe…

Ningea în decembrie

În lume nu încap două lucruri egale

Doar poetul cândva, visător i-a prezis

Că furată de-un vers din poemele sale

Se va pierde de tot  într-o iarnă de vis.

 …

E toamnă...

E toamnă și copacii, în parc, sunt tot mai goi

Și toți de tine-ntreabă, nu spun de amândoi

Iar frunza răvășită se-așteaptă uneori

Să îmi ridic iar tocul și chiar să scriu cu nori.

În fiecare urmă cândva ghiceam povești

Acum pe-alei se-ngână doar greierii cerești

Perechi îmbrățișate nu mai tresar sub ploi

Și nici pe bănci, azi, stele nu cad pe alții doi.

De unde întâmplarea să…

Dintr-un han cu ninsori

Veneai din poveste... alții au zis din rai

Strigând la iepe și plesnind din bice

Iepuri tăiau drumul, alai după alai

Iar câinii orbi se băteau pe burice.

Mânai rădvanul și caii cât mai iute

Ca viforul turbat săltam în șa eu

Că lupii în urmă sorbeau pe tăcute

Galopul îndrăcit al calului meu.

Doar pictori celebri pot zugrăvi pânza

Cât viscol, ce…

Picnic (la iarbă verde)

la vremea asta

mestecenii din crâng au rămas ai nimănui

ca un lan de grâu în bătaia vântului ai mai spus

dar tu nu mă asculți?

avea buzele lipite de gâtul ei

abia mai târziu și-a amintit

cum au plecat ei pe un drum fără lună

de au zâmbit pe furiș.

Hölderlin, Rilke de exemplu

s-au înșelat când au crezut

că ideile niciodată nu surprind viața

că uneori gândurile nu…

Odată cu ploaia pe strada ta

uneori mi se întâmplă

să arunc în buzunare câte un bănuț

acum însă micul cerșetor

sprijinea zidul fără noimă ca la poarta cerului

nu-l interesam dar

am privit împreună spre apartamentele de sus

în amurgul fumegând atunci s-a pornit ploaia pe strada ta doar

umbra aceea mare și căruntă din fotoliul de la fereastră

își țuguia buzele tocmai începuse cineva să fredoneze…

Va veni și ziua să-ntreb

privește pădurea cum și-a plâns frunzele

și-a plâns șoaptele trecătorilor odată cu ele

de urcau la cer în cuvinte de laudă

la fel și mâinile lor ca o apă-n cascadă

mi-au spus că bărbații care se plâng nu pot fi înțeleși de femei…

Floare de noroc

                                                                                 (dedicat Mihaelei Suciu, de ziua ei)   

Picură frunza, fulguie-a toamnă

Iar ochii tăi verzi s-au întristat.

Caut doar păsări, în zări albe,…

Scrisoare toamnei

Îți scriu ție toamnă, frumoasă prințesă

Cu trenă de aur și falduri prea lungi

Veșmântul de frunze ne ții parcă-n lesă

Dar stoluri de berze spre zări ne alungi.

Mă tem să nu-ți supăr această uimire

Cum dai vieții mele luciri de samur

Iar dorul mi-l mistui sub ploi a neștire

În casa de gânduri cu solzi de ceamur.

Și tot cu uimire o să-ntreb mai mereu

Pe-un talant de…

Și...

Și pe unde nu m-a dus mai mult ea, viața

Mai prins între fiare... ca la eșafod

Și ce simplu va fi mâine! Nu doar ceața,

S-ar lăsa surprinsă cu luna-n năvod.

Răscolind iubiri mai vechi, azi mi-e totuna

Dacă va fi scoasă în țăndări la mal.

Numai corăbii, din greu, trec întruna

Pe sub poduri le văd împinse pe val.

Cu torța mereu în mâini, mai cred ursită,

Că-n toți anii ai tras…

Fie și preț de o fulgerare

Nu spune vorbe mari...

o adiere de vânt te-ar putea copleși

ca sosirea toamnei printre mesteceni

și focul aprins în zăvoiul unde m-am rugat la zeul cel bun

să lase măcar un copac să urce până la…

Tot mai cred

„...Înainte, la balurile ca de vis

Soseau prinți dar și prințese ca-n basme...

Când la scară apăreau trăsuri, mi-ai mai zis:

Vezi, dragul meu? Eu trăiesc din fantasme”.

M-am trezit și un pled mi-am…

Poți privi?

Țip în somn prins cu mare vuiet în zbor:

Mărite Doamne, mai am pân' la cer?

Te-aud strivind lacrimi. Poveștile mor

În cheia lor și cuvintele pier.

Chiar de-aș scrie ceva ce moare…

Pădurea fermecată

„Ia fir de busuioc să nu te temi

Vei atârna iubirii ca-ntr-o salbă”

Mi-a spus o ghicitoare peste vremi

Ce-avea și bolta cerului în palmă.

Tot ce-mi spunea pândea ca ochi de…

                  Mă auzi?

              Curând, cât de curând, prieteni

            Trenul va opri și el în gară

            Și-am să urc în ultimul vagon

            Doar cu vise strânse, subsuoară.

 …