Călătorie stelară

[Tudor Cicu]

Călătorie stelară

 

Sufletul meu parcă ar vrea

Cailor să dau bice;

Ca ajunși în doi pe o stea

Să ne ningă!... ai zice.

 

Vom găsi să tragem cumva

La un han din Lactee...

Și când totul vom încuia

Aruncă acea cheie.

 

Și dacă îmi vine să fug

Amintește-mi că-i seară.

Că zăvor la ușă-i un drug

Și că ninge pe-afară,

 

Și bine-i... și de aceea

Focul să ardă-n iatac.

Încuie ușa cu cheia,

Să țină noaptea un veac.

 

Și când va-ntreba cineva

În ce vis, bunăoară

Am fost noi închiși într-o stea,

Am să spun: „Ah, ce seară!”

[Ion Lazăr da Coza]

Cum ar mai trece timpul...

da Coza

[Tudor Cicu]

Mihaela P: sinceritatea este calitatea de bază a poeziei și muzicalitatea ei, frumusețea plutirii. Eu nu scriu pentru a găsi ceva ci pentru a uita. Mulțumesc de trecerea ta prin „lumea” mea stelară.

[Tudor Cicu]

Valeria: Ca întotdeauna, remarc la tine bucuria simțurilor. Drag popasul tău!

[Tudor Cicu]

Doamna Sofi: asta îi sugeram Mihaelei, că sonul versurilor aduce cu „ceva” din tristețea poeziei lui Bacovia, iar eu dacă aș avea câte ceva din umorul lui Ionel Mony (de exemplu), ehei! ce-aș mai valsa pe ritm. Există în urbea buzoiană un poet drag mie, Ninel Pogonaru, care are o poezie baladescă/de trubadur al cetății, unde umorul și ironia împreună cu tristețea sau exaltarea unor stări poetice nu cred că o poate altcineva egala. Păcat că nu îl vedem și pe aici că tare ar mai încânta cititorii. Cât despre poezioara mea, la urma urmelor e un „cântecel” (între clocotul sufletesc și nevoia de a găsi răspunsuri în altă parte a lumii. Discuția cu d-voastră e un mare câștig.

[Mihaela Popa]

:) un veac de iubire, frumos!

[Sofia Sincă]

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape. - Bacovia.

O poezie frumoasă, romantică, dar care șchioapătă pe ici pe colo, pe la ritm.

Dar am citit cu plăcere,

Sofi

[Valeria Merca]

Există un ritm lăuntric, o armonie, o sonoritate a cuvintelor care transmit emoție cititorului. 

Drag popasul.

[Mihaela Suciu]

Tudor, sper să-ti fie bine! Posibil să nu mai empatizez. Scuze!

[Tudor Cicu]

Mihaela: de n-ar fi ger și singurătate pe-acolo, sigur ar fi și umor. Se poate spune și-așa: umor ca-n Bacovia!

[Tudor Cicu]

Hatos Vasile: ...într-acolo e un drum greu, însă bine-ai venit alături de mine.