când s-a prăbușit noaptea aia

[Tudor Cicu]

 când s-a prăbușit noaptea aia

 

ah! câtă tăcere am tot cheltuit

să mă eliberez de nebunia unui plâns al păsărilor

undeva la marginea unei mări

unde fiecare a jurat că va fi un rege bun,

bun de tot pentru a doua venire a frumoasei Annabel Lee

în poemul promis de amândoi ca o lacrimă de aur.

dar strig și se prăbușește un fel de frig

în marea aceea de singurătate;

ți-aș povesti toate astea

dar e o noapte prea lungă și veche de-atunci

și s-au aprins deja câteva felinare pe cer -

se mai aude cum scrîșnește un tren în oraș

și cineva plânge pe șine

cu niște păsări uriașe deasupra

cât să-i alunge spaima

ori teama că se târăște de mult

poate de pe vremea când ai încuiat ploile în seif

și s-a prăbușit noaptea aia

cu toți vinovații.

și de-ar fi fost doar un vis

pe zi ce trece

privirea îmi rămâne fixată pe magazinul cu păpuși

atunci când bate vântul și tu spui câte ceva

iar un gând hain îmi îmbracă haina

și iese în lume.

 

[Tudor Cicu]

Gina: Și admirația mea pentru lumea ta labirintică pe unde tot călătorești, în poezie, pentru a povesti și altora despre frumusețile unei lumi nevăzute. 

[gina zaharia]

"Când s-a prabușit noaptea aia" poetul a împărțit cititorilor scânteieri fantastice. Ce diamant de gânduri aici! Admirație!

[Tudor Cicu]

Ion Lazăr da Coza: poate unde n-am căutat să obțin interesul ori emoția cititorului cât dăinuirea unui strigăt ce zăcea în lăcașul memoriei e argumentul comentariului lăsat. E ca o desprindere a „ceva” de ceva. Mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie de antologie!

da Coza

[Tudor Cicu]

Doamna Sofi: am scris , cândva, în cartea despre poezia lui LIS: „Şi îngerul Israfel (spune Coranul), căruia coardele inimii îi erau lăute, n-ar şti a cânta cu atâta freamăt o astfel de muritoare „melodie”, cum i-a fost hărăzit poetului, pe acest pământ: „Un vânt din nouri suflă, îngheţând-o/ Pe frumoasa mea Annabel Lee”. (E. A. Poe). Nici nu mai ştiu acum, chiar nu mai ştiu, de ce imaginea frumoasei de la ţărmul mării aurii îmi trece pe dinaintea ochilor făptura firavă a Nataşei Rostov, o închipuire şi ea, zidită într-un portret ce aminteşte vag de o dragoste trecută.” Citatul e pentru mine, ca aducere aminte la ce scriam odată.  Ehei!  

[Sofia Sincă]

Poem scris pe marginea unei literaturi... nu știu cine este Annabel Lee... și nici ce a făcut ea, pe unde. Poemul, în cuprinsul său are de toate: tristețe, melancolie, amintire, metaforă, multă metaforă frumoasă, inspirație debordantă.

prăbușeșete - typo, prăbușește

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[Tudor Cicu]

Valeria: „și de-ar fi fost doar un vis”... Până și eu mi-am zis: cât de ciudat se împleteau aceste vorbe cu gândurile lui ca făcând parte din viața fiecăruia. Ai prețuirea mea pentru acest semn de lectură.  

[Valeria Merca]

Trăiri interioare intense armonizate cu peisajul naturii prticipative.

Sensibilitate, fantezie creatoare - din belșug (de altfel, o notă distinctă a creației poetului).

Un poem filozofic pe care l-am citit și recitit. De citat: da capo al fine :)

Admirație, Tudor Cicu!

[Tudor Cicu]

Mihaela: Cum spunea Nichita? Durerea este gura de sânge a cuvintelor? Sau lăcașul din care ne vin cuvintele?... Deși triste, poate sunt cuvintele care nu vor să moară. Stări... și stări. Mulțumesc pentru citire.

[Mihaela Suciu]

Ce trist e magazinul cu păpuși...