Am trimis poezia ca pe un glonț, înainte

[Tudor Cicu]

Am trimis poezia ca pe un glonț, înainte

(prozopoem din „gloanțe fractale”*)

 

    „Copil prin miriști trudeam / cu tălpile zdrelite” și „n-am întrebat pasărea ce-i zborul / n-am întrebat peștele ce e înotul / n-am întrebat lupul ce-i fuga”, însă cărțile mele de poeme, îndesate în geamantanul pregătit pentru Marele Drum, nu cer asemenea deșertăciuni lumești încât să-mi fie teamă a pleca în lume. Tocmai în ziua aceea, când  a fost cu plecarea de-acasă, am auzit-o pe mama „lăcrimând ca atunci când mă punea la sânu-i/spălat în Iordan”, spunând: „De puternicii zilei - se zice - să stai ca la foc: nici prea departe, că nu te ajunge căldura, dar nici prea aproape, să nu te alegi cu palmele fripte”. Dar „palmele țăranului nu-s opărite de mămăliga fierbinte?”, i-am spus. „Că parcă prea nu-s surori bune ziua cu noaptea”. Și-apoi, mă mâncau palmele să trag hățurile la cai și să strig: „dii viață diii / târăște-mi picioarele prin țărână și spini”. Bunica îmi strecura o legăturică în traistă, urându-mi: „Să fim noi visul lui Dedal”. Și fratele mai mic îi întindea un toiag soră-mii să dea în calul costeliv ce purta echipajul „ce nu-și poate lua zborul” și „inima mea se vrea un cuib” de striga: „am uitat, mamă, / am uitat / să mă rog / înainte de culcare / așa cum blând mă învățai”. Mă gândeam că după ce ai fost trădat de viață, „pe cine dracu' să intereseze / viața unui poet la așa inflație de versuri?”

    Tocmai treceam pe lângă un scuar când un stol de vrăbii s-a ridicat de pe un gard atunci când trecu caleașca, dar cine are atâtea cuvinte să numească „tot pentru o aproximativă fericire” lacrima unui copil? Și „precum Rimbaud cu mâinile-nfipte / în buzunarele rupte ale paltonului / am început să hoinăresc / din speluncă în speluncă”. „Sunt dovezi c-am avut înfrângeri - / monede cu care mi-am plătit victoriile!”, dar sunt și eu un haiduc al spiritului pe plaiurile culturii, iar de „mai pun o cămașă pe sufletul meu” înseamnă că vreau să-mi descarc flinta și cele șapte pistoale de la brâu în „corola de minuni a lumii o dată / și-nc-o dată”, ori „pasărea măiastră” ce-și „lua zborul / spre timpul rădăcinilor / de peste timp”, „căci nimănui nu-i este-ngăduită / nemurirea”.

    Se spune că voievozii din vechime ai Moldovei își trimiteau fiii la școli prin străinătate să învețe să tacă și să țină „secret câte pepite-au adunat / să nu-și dea la vreo cotitură cu târnăcopu-n cap” și chiar de o vreme nimeni nu mai poate intra cu șoimul pe umăr în cetate. Dar eu „am salutat cocorii întorcându-se / în primăveri” cu brațele „pline de cântece noi”.  

     M-aș fi odihnit în visul de fericire al îngerului ce „va hotărî viața / prin câte avataruri vom trece / și de câte ori”, asemeni unor râuri care n-au nicio albie, dar toți care mă vedeau, cu gesturi ample începură să arate spre caleașcă îngrozitor de agitați, crezând că veacurile m-au învins. „Pe unii îi vezi și îi simți că scriu cu sânge…” – „chiar cu sabia lui Damocles / deasupra”, de aceea pot să cred că din marile singurătăți învinse niciodată nu-i prea târziu să „încerc să mă împac cu tine / viață” și să ne punem părinții „printre sfinți / în calendare”.

     Vedeți voi: „clipele / ca niște soli ai morții,/mă biciuiesc zilnic” și odată ce urma mi-a fost „luată de lupi”… „greu alungat-am haita”. Tu, care mă citești, „n-ar trebui să te-ngrijorezi” fiindcă într-o zi tot au să scrie ziarele că, din cauza fulgerului, lebedele de pe lac își luaseră zborul „înspre haosul perfect” spre a fi descifrate de cineva priceput în tot felul de semne.

 

          *La mulți ani, Ion Lazăr da Coza!

 

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Mi s-a pus un nod în gât... :(((

[Nikol MerBreM]

Mi-au plăcut ţesătura şi firele deopotrivă, aşa că vă felicit, atât pe "'ţesător" cât şi pe sărbătorit! Dacă tot am ratat momentul,vă urez aici: La mulţi ani, cu sănătate şi bucurie!

Dublu drag :),

Nikol

[Valeria Merca]

Un mod plăcut al autorului de a se implica în frumosul din poezie (și nu numai).

Drag popasul

[Ion Lazăr da Coza]

Ce surpriză!!!

Un potpuriu cu versuri din volumaşul meu „Gloanțe fractale” și nu numai...

Să-ți laud prozopoemul, dragă Tudor Cicu, m-aș lăuda, implicit, pe mine, așa că, te rog, primește un sincer MULȚUMESC!

da Coza

[Sofia Sincă]

La mulți, mulți ani fericiți și din partea noastră pentru Ion da Coza!

Ție, scriitorule, mulțumiri!

Sofi

[gina zaharia]

Ce dar frumos! Mi-ați înseninat sufletul! Amândoi!

La mulți ani, prieten drag da Coza!