Steaua fericirii

Steaua fericirii

Așa, mult timp, s-au tot vorbit bătrânii

Că doar celui ales cum e ursit

Ea, Steaua Fericirii-i de găsit...

Dar drumu-i greu spre capătul minunii.

Spun unii: cele zări ademenise

Și suflete-mbătate de tain

Iar printre ei și-un cântăreț străin;

Poetul de minune auzise.

Ajuns și el de dincolo de vreme

Și-a pus de seară, traista căpătâi

Tot mai spera că poate-i cel dintâi

Sosit la porți, iar cineva să-l cheme.

Iar el va scoate solzul lui de pește

Și cântecul va răsuna stingher

Că stelele vor lăcrima pe cer

Ținute strâns ca luna într-un clește.

Așa visa sub straiul amăgirii

Când lumea înspre zori mi l-au găsit

Cu cântecul pe buze-ncremenit

Și ochii mari la Steaua Fericirii.

Vizualizări: 224

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe Martie 18, 2018 la 11:56pm: Fericirea... un ideal care nu ar fi atât de greu de atins, dacă l-am căuta în noi înşine... Poetul este mai norocos, îl poate căuta/atinge uneori în poezie! :-) Un poem profund, reuşit, pe care l-am citit cu interes! Cu drag,

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Martie 17, 2018 la 10:33am: Vasilisia Lazăr (da Coza): Așa este doamna Vasilisia. Nu orice asociație lexicală șocantă are și valoare poetică dacă ritmul nu e păstrat. Un atelier literar, ca cel de aici, are și acest merit, dar și țintă: să fie constructiv pentru toți. Cu mult drag!

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Martie 17, 2018 la 10:25am: Nikol: chiar e o cale lungă (după cum doar un vers îți poate regândi tabloul unei strofe). Conservând nu numai muzicalitatea versului, tabloul e perfectibil, cum mi-au sugerat comentatorii de mai jos. Cu drag!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Grădinariu pe Martie 17, 2018 la 2:29am: Frumos, cu substanță!

A se revedea versul „Iar luna se va zări cum pălește.” care iese din ritm.

Cu drag,

Comentariu publicat de Nikol MerBreM pe Martie 16, 2018 la 12:24am: "La steaua care-a răsărit/ e-o cale-atât de lungă"... Frumos!

Drag,

Nikol

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Martie 15, 2018 la 11:29pm: Așa e Valeria: atinge steaua de neatins a fericirii și nu uita....

Dar cine are atâtea cuvinte să numească fericirea?

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Martie 15, 2018 la 8:10pm: O istorioară cât un vis măreț… de poet.
Îmi amintesc o frumoasă zicere: Atinge steaua de neatins şi nu-i uita pe cei ce au crezut în tine! (O. Paler Despre dragoste).

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Martie 15, 2018 la 12:42pm: Adina Speranța: corectă afirmația. Mulțumesc.

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Martie 15, 2018 la 12:41pm: Ion Lazăr da Coza: cu un mic substrat din parabola lui Kafka (cea în care își lasă personajul dinaintea ușilor), DA! Mulțumesc și aveți toată prețuirea unui romantic.

Comentariu publicat de Adina Speranta pe Martie 15, 2018 la 9:09am: Iar el va scoate solzul lui de pește

Și cântecul va răsuna stingher

Că stelele vor lăcrima în cer

Și-n loc până și luna se oprește.

Folosirea verbelor la viitor în cele trei versuri impune, pentru acuratețe, același timp și în versul final. (luna se oprește).

Cu drag!