suntem bob de nimic
pus la dospit
a bătut vântul
sufletul apoi
s-a primenit
suntem timp răscolit
prins la cerșit
ochii tăi iubito
m-au vrăjit
altoi din raiul
râvnit 

Visul

Şi se făcea că am pornit într-o călătorie lungă,

Mă țineai de-o mână, te țineam de mână,

Însă deodat-am tresărit,

Ne crescuseră aripi ca la început;

Uimiţi,  priveam unul la altul,

Mirat, ne binecuvânta  Înaltul.

Cine ești tu, cel care-mi strângi mâna

Şi aripile-mi strivești?

Ah, zborul! Ce zbor minunat ne-așteaptă, iubite!

Haide, vino-n prag , ca să…

poate cineva îți va spune că sunt nebun

trebuie să-l crezi

nu mai este un secret pentru nimeni

scrie și în lista mea prea lungă de gânduri

unde poți citi

ca într-o revistă

toate zboară care-ncotro

în fond cine suntem

să credem ca lumea se termină

la marginea următoarelor greșeli

e numai un joc

pornit pentru totdeauna

care vine alergând de fiecare dată când pleci

nerăbdător la fiecare pas

să îl…

Să îți inchini amurgul unei zile,

Drapel să faci din urmele de nori,

Ce vrei să scrii în lungul unei file ?

Înalt visezi dar nu mai poți să zbori.

Oh, trupul tău ce tremura fierbinte

Pe fiecare verb ce-l  condeiai,

Acum despici c-o virgulă, cuvinte, 

Dar nu mai ai minute să mai stai.

Lăsând în urmă munții de trohei,

Ștergând ușor catren după catren,

Lași lacrima să curgă dar închei

Sperând că…

Lângă cuptorul vechi se-adună amintiri

Ce parcă-mi fac din ochi stârnindu-mi năluciri

Venind de nicăiri cu-alaiuri de perechi

Și cu ademeniri spre vremuri mai străvechi.

Mă biciuie un șfichi de vânt de nicăiri

Și-mi pune în rărunchi nespuse…

doar ani în pungă

copilul din inimă

un organ de stat

Costel Zăgan

şoaptele nopții preţuiesc cât

un castel de nisip inima mea crede în pilda

celor zece fecioare

voi pune un diavol deşirat să umple lămpile cu ulei

din cel nou

soarelui copiii săracilor strigă

urcă-te pleşuvule

îmi țeși păienjeni din sâmburi uscaţi

cuvintele se fac o ploaie

în frunze

cine ar putea să trăiască aşa ca noi

cu două cuvinte pe zi 

mi-e dor să-mi fierb

paie

să-mi las părul pe…

Mă întreabă mama, mă întreabă morții,

Ce este tristețea și de ce mă doare.

Le răspund în șoaptă, stând în pragul porții,

Nu mai plânge, mamă, peste tot e soare.

Aeru-i fierbinte, parc-ar vrea să plouă 

Lacrimile tale  fi-vor rugăciune,

Să ne reunească, iarăși, pe-amândouă

Și să se-mplinească, încă o minune.

Mama-și culcă umbra sub castanul bolții,

Liniștită pare, din adânc oftează,

S-a lăsat…

                                         trăiesc zi de mai

                                                roua în zori

                                                       aşază-n

                                                           iarbă

                                                             sori

                                                                 …

moartea nu mă pândeşte

ca un fur

nu-i nici gardian al risipitelor secunde

al ratărilor al

succeselor veselă

stă la vedere cocoţată adeseori pe

plasmă

cum tronau odinioară milieul

pe televizorul venus ST 12

şi peştele de sticlă turnat

la Mărăşeşti sau

pescarul cu ochi migdalaţi

fabricat în China

(vedeţi

comuniştii români ne ofereau peşte

la fiecare

masă comuniştii…

m-am îmbătat 

cu ambrozie

iartă-mă Doamne

sunt doar un cărăuș 

car dintr-un suflet 

într-o gaură neagră 

fire de speranță 

le amestecă…

nu credeam să cunosc lumea

așa cum dorința mea a crescut pentru ea

mă bucuram că ziua aceasta o să-mi strice puținul bun

moștenit de la cei ce întind ploile

fiecare poliță are un deget de sânge în dreptul ei

se adună celulele viitoarelor părți din materialul genetic

mă regăsesc în fața unui tablou cu flăcări

ce n-ar exista fără aerul din încăpere

aplecarea mea către violență ar face concesii istoriei

dar prezența…

                                                                         Motto

                                                                             ’’Mă-ntorc din negura uitării

                                                                               Și-n calmul care se așterne,

                                                                               Văd iar spirala-naltă-a…

Ești al inimii cântec

fierbinte,

neîntinat,

binecuvântat,

de dor arzând!

Ești un dat nemuritor,

un foc arzător,

un har neasemuit,

un dar neprețuit!

Poți aduce omului

Mântuirea,

Renașterea

ca Fii ai lui Dumnezeu,

mereu!

“Adevărul, o perlă care iubeşte adâncul.”

definiţie celebră de Byron în Pelerinajul lui Childe Harold (1812)

Liniștea, să-mi jefuiești ai fi vrut,

și toate stelele…

Își plânge-n frunze parcul dintre școli

Elevii ce-au plecat spre zări senine,

Pinii rămași mai au la subțiori

Dulci amintiri de clipe cu iubire,



Mai cată un copac, gârbov de ani,

Semnale de o nouă revedere,

Și-n margine, magnificii castani

Primesc ședințe foto pasagere.



Pe-aleile bătrâne, tinerețea

Merge grăbit spre starea viitoare,

Își înmulțește deseori tandrețea

La doi, pe bănci atât de primitoare!



Și curge…

Uneori mi-este teamă

De  cei  ce ating   limite.

In  mersul  fatidic

Spre  crepusculul  dat  de uitare

Ei  află   zidirea  ce  doare

 Cand  varul  moralei  se-ncinge

In legi  ce vor  a ne-nvinge

Atunci vreau labirintul ca sens

In discursul  pervers

Ce  aruncă  în stradă

Proşti ca  la paradă,

Inconştienti digerand  curcubee

Nebunia  agăţată de zmeie

În ereziile…

se făcea că eram demiurg 

făcusem stelele 

făcusem planetele

despărțisem apele de ape

printr-o cupolă 

le despărțisem 

toate la fel de bine 

le…

vilanelă (încercare)

Sărutul tău de ploaie și de lună 

Îmi mai tresare și acum pe buze, 

Fiori nestinși în mine mai adună. 

. 

Ce de povești ar mai putea să spună, 

Emoții deșteptând printre acuze, 

Sărutul tău de ploaie și de lună!

. 

Momentele trăite împreună, 

Ascunse-n ale timpului ecluze, 

Fiori nestinși în mine mai adună. 

. 

Secunda se usucă în…