trenuri

[petrut dan]

simplu spus nu adorm fără să-mi pun țigara pe geam

fumul să-mi abată privirea departe

altă iubire deocamdată nu am

numai sângele dulce-acrișor scade-n vasele sparte

 

nu veneai iar eu mă bucuram precum pruncii

ziua-ntreagă să fiu prim-ministru acasă

obiceiul meu preferat cu prieteni bețivi și cu verdele luncii

să cădem de acord prost e celui ce-i pasă

 

ca poet până-n vârful membrului cum spun câte unii

îmi pare că și puținul pe care îl scriu mi-e destul

trupul tău după tranzitul lunii

iar ne-a prins adormiți în cel fân din pătul

 

nu-mi pun mintea cu cei de o vârstă cu roata

și nu merg la pomeni sau județe de pace

mai îngrop câte-un drac uite-aceea-i lopata

de iubire tot trag și tot sunt fiindcă-mi place

 

să-mi strâng umerii pumnii ca pe câmpul de luptă

7 din 7 douăzeci și patru de ore pe zi

indiferent că e calea bătută sau poteca abruptă

fiecare cuvânt mi se pare un motiv de-a trăi

 

pentru că-n dimineața când grațios mă refuzi

învăț mai mult să-mi țin trupul în frâu

chiar dacă cineva de sus mă iubește și-mi strigă nu-auzi?

rămân la ce-am spus nu degeaba-i neghină prin grâu...

[petrut dan]

Lisia, îți mulțumesc, ca de fiecare dată un comentariu deosebit,  mă bucură faptul că ai rezonat (și) cu poemul acesta, my lay, cu drag!)

[petrut dan]

Mulțumesc, domnule Grig Salvan, apreciez prezența și comentariul, cu respect!

[petrut dan]

Domnule Dumitru Mocanu, vă mulțumesc pentru lectură și semn, stimă!

[Vasilisia Lazăr]

Chiar dacă altă iubire deocamdată nu ai/ numai sângele dulce-acrișor scade-n vasele sparte, totuși, având cuvintele mereu la rever (ca poet până-n vârful membrului cum spun câte unii), există destule motive de a te trăi, indiferent că e calea bătută sau poteca abruptă. Vine ea și iubirea. Poate cu un alt tren. 

Rezonez, după cum se vede, cu selecțiile făcute de Grig, dar și cu interpretarea Monicăi, în special. Aș fi spus-o și eu poate cu alte cuvinte, dar esența ar fi fost aceeași.

Felicitări (și) pentru acest poem! Cu drag!

[Grig Salvan]

Versuri insolite, din care am reținut unele ce mi se par deosebite:

„altă iubire deocamdată nu am

numai sângele dulce-acrișor scade-n vasele sparte”

„mai îngrop câte-un drac uite-aceea-i lopata

de iubire tot trag și tot sunt fiindcă-mi place”

„indiferent că e calea bătută sau poteca abruptă

fiecare cuvânt mi se pare un motiv de-a trăi”

[Dumitru Mocanu]

Versul "îmi pare că și puținul pe care îl scriu mi-e destul", mi-a plăcut în mod deosebit. Pe de o parte simt un sentiment de resemnare, amestecat cu părere de rău, pe de altă parte mă duce cu gândul la o stare superioară, de împlinire, la care poți ajunge după ce ai învățat, prin modestie, să te bucuri de puținul pe care îl ai.

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, vă mulțumesc, apreciez , uite chiar v-am răspuns la întrebare prin ce i-am scris Monicăi,  da, îmi cam ies, cu stimă!

[petrut dan]

Monica, apreciez interpretarea ta, ce să spun, în general poemele în vers clasic le scriu cum îmi vin, lucrez foarte puțin sau chiar deloc la ele, m-am obișnuit de pe la evenimente să fac tot felul de ''dedicații blitz'' pe teme dintre cele mai diverse și conform cu nevoia destinatarului, acolo trebuie să-i faci să râdă sau să plângă din prima, nu ți se oferă a doua ocazie, cam așa, mulțumesc, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru lectură și cuvinte, stimă!

[Stanescu Valentin]

măi amice superb poemul, n-am ce zice

 

                                      te joci cu versul

                                                                  te joci cu rima

                                                                                            ai pană rară

                                                                                                                 îţi ies din prima?

 

                          ne plimbi prin trenuri

                                                                 fără de frână

                                                                                        ne dai emoţii

                                                                                                               ne ai la mână...