Aș vrea să mi se-napoieze bucuria

De a-mi ține strâns poveștile aproape

Iar visele să le pot pune în rafturi

Sortate elegant pe mijloc și pe laturi

Să nu deschid nici unul dintre ele

Doar să exist, cu mintea…

Judecă, mă judecă

Până când se-ntunecă

Sus pe creste să mă duci

Să mă duci și să m-arunci

Unde-i râpa mai adâncă,

 Să mai pot să fluier încă

Și să nu…

În topul de curând legat

Al avuției mele de elită

Sunt și volume ce-obligat

Mă-ndeamnă zilnic să străbat

O clipă odihnită

Și chiar în clipe de coșmar 

Când visele se-ntrec…

Din straturi vechi și redundante și din sorgintea de carbon

Apar în rânduri diamante, reginele dintr-un salon

Mândrie, Ego, curg în valuri prin strălucirea altui veac

Valsează numai în voaluri, molatec satin,  ca un leac

Și oriunde-ți întorci privirea, să prinzi mișcări de…

De mii de ani există în teama de neant

O neîmplinire-adâncă,atavică și tristă

Un gol la o răscruce, periculos serpant

Într-un decor neutru, mimând că mai există

Că suntem holograme-ale Sursei, fiecare

E-un fapt incontestabil și fără…

În casa inimii din  care am  plecat

Au  mai rămas doar resturi de iubire

E-un loc ce-ar vrea să fie vindecat

De n-ar avea atâta-mpotrivire

E mult de când pe-colo n-au trecut

Nici simulacrele iubirilor deșarte…

Aș vrea să plec în Groenlanda mâine

În zona  umedă și înghețată

S-aud în urma mea cum se desprinde

Dintr-un ungher, o lespede uitată

Să pot să-mi desenez  profil de innuiți

Cu suflet  și  cu vise-nchipuite…

O întâmplare dură, de fapt, halucinantă

Trecuta-n repertoriul secret al meu de vise

Sunt în interior, în vidul temut ca niciodată

Dar cu pereții goi Icoane interzise

Și în altarul sobru din  care-abia zăresc

Odoarele sfințite și…

Și mi-e dor, mi-e tare dor de mine

Cui să-i zic în vorbe că mă doresc iar ?

Tânără  și iute, cu argint în vine

Și cu-n aer mândru, mândru-princiar?

Să-mi aleg ținutul de împărăție

Să suflu în Lună să se-aprindă…

Desenez în palma stângă

Relieful vieții mele

Zile ce n-au vrut să plângă

Nopți împiedicate-n ele

Și mă uit cu nostalgie

Câte stele-am numărat

Câți vulcani am strâns sub…

Îmi place armura pe care o-mbrac

Când simt un un pericol aproape de viață

Atunci ma cufund într-un sânger de lac

După o tufă înaltă  și creață

Mă-nfășor bine, să nu mă găsească 

Iubirea, căci știu ce îmi poate…

Sunt noua castelană a muntelui Cristal

Sunt fără formă, abur fierbinte câteodată

Îmi pun cununi în plete, lucrate în opal

Și-mi acordez respirul cu norii, deodată

Mă dilat  și mă strâng în ritm interior

Ce bate cu ecou  în sunet…

Și iată-l, Marele Maestru, fin atingând viorile

Întocmai ca un cal buiestru ce larg crestează zările

Era când lumea se făcuse și totul se-ntrupa ușor

Când toate florile răpuse se desprindeau din locul lor

Și începeau o nouă viață, pământ, lumină și eter…

Se-ntoarce vântul împotriva mea

I-am deslușit intenția stângace

Când am pășit pe urmele-i fugace

Și-am  păcălit-o până  și pe  ea

Pe ea, pe sfânta iarnă maiestuoasă

Ce și-a uitat mantia pe cărare…

Nemișcare-n piatră, nemișcare-n dor

Se aude-n munte fluier de izvor

Adoarme-ma-n șoapta vechiului pridvor

Să îmi fie somnul, somn cât mai ușor

Tu îmi dai lumina, eu mă-nclin celest

Când îți sărut pâinea și  o pun în…

Sunt parte din raiul livezii de pruni

Străbat cu pas lent o umbroasă alee

9Și caut aici să îmi fac trei cununi

Din buchete de mici azalee

N-am să găsesc însă  flori în livadă

Realitatea-i doar imaginație…

Se-nchid în tăcere supape în timp

E modul în care purcedem din noi

Stindardul purtat demult în Olimp

Se-nclină spre zorile cele mai noi

Noi nu facem parte din lumea de ieri

Dar am fost în trecut, viitorul…

Bat clopote adânci ce te-nfioară

E semnul ce trezește arhiducii

De la Apus mergând în sensul crucii

Spre Estul ce miroase-a primăvară

Dincolo de orizont se pregătește

În pași mirifici veșnica-nchinare…

De ce să închid tot în versuri strâmte

Când chiar nu știu pe unde să mai calc

E ceață pe altarul meu din munte

Dacă iubesc, ce lege oare-ncalc ?

Se-nfige cu putere-un ac minuscul

În zorii dimineții argintate…

S-a-nchis apusul pentru mine

Din răsărit iau haine noi

Iau și cuvinte strânse bine

Dintr-un regal de caprifoi

Dar nu mă plâng privind în urmă

Las semne să dispară-ncet

Eu am ieșit demult…