Te aștept

[Monica Pester]

Din strunele ierbii mușcate de rouă

Îmi fac coliere, cercei de o zi

Îmi fac și brățări pe mâinile două

Dansez și cu Luna la braț, doar să vii

În lung de Pământ te-ai dus într-o vară

Pământul înghite, nu știe nici el

Că visele dor, ca o  prima oară

Când sufletul meu rămăsese rebel

Mi-adun echilibrul și caut copacul

Acela puternic ce nu-i efemer

Și viața îmi trece cu ziua și veacul

Fugind spre lumină, fugind spre mister

Pe tine te-aștept ca pe-o carte curată,

Un loc de  repaos, ca  un ultim dar

Ce viața-mi trimite și îmi arată

Că nu-s toate tulburi așa cum îmi par

Că este iubire de aur, de piatră,

De-argint sau de stâncă, de foc de ar fi

Și-n tot Universul, din ea, ca din laur

Cunună pe frunte să-mi faci, cum  tu știi .

===========

Că este iubire de piatră, de aur 

De stânca, de-argint, cum bine știi

Din tot Universul, ca frunza de laur

Cunună din toate , pe frunte să-mi fii

[Monica Pester]

Cam atât pot, deocamdata, dle Valerian. Mai încercăm 

[Dinca Valerian]

Totusi, oricat as fi de optimist, piatra nu rimeaza cu laur, iar fi-stii este, in opinia mea, o rima un pic fortata. Macar schimba ordinea cuvintelor in primul vers  Că este iubire de piatră, de aur,

[Monica Pester]

Nu sunt atât de rafinată în mânuirea rimelor, astfel încât  nu pot sesiza diferența între strofe. Dau însă atenție cuvântului dvoastră, pentru viitor. Nu o voi șterge însă pe împricinată , mie îmi pare ca accentuează culoarea poeziei. Va mulțumesc, dle Valerian pentru sprijin 

[Dinca Valerian]

O poezie care mie imi place. Cu parare de rau trebuie sa semnalez ca ultima strofa are altfel de rime decat celelalte. Fiind ultima, eu as renunta la ea. Strica tot farmecul, parerea mea. Si e pacat de munca si imaginatia irosita.