Ochiul pineal

[Monica Pester]

Sunt parte din raiul livezii de pruni

Străbat cu pas lent o umbroasă alee

9Și caut aici să îmi fac trei cununi

Din buchete de mici azalee

N-am să găsesc însă  flori în livadă

Realitatea-i doar imaginație

Eu pot vedea-ntr-o mare-acoladă

Când  mă transpun   în ecuație

Și fac aceste lucruri când doresc

Vad lumi, odată  stinse, fremătând

Atunci, cu-adevărat  îmi dovedesc

Că  parte e ființei noastre e în gând

Avem un gând și-o conștiință clare

Suntem dumnezeiți de la-nceput

Ca entități energo-informaționale

Formăm un șir de stele ne-ntrerupt

Pe noi nu  ne clintește nici pământul

Suntem făcuți din piatră  de  hotar

Ne luăm mereu la-ntrecere cu  vântul

Și avem numai sfinți în calendar

Iar când ne este trează Conștiința

Vedem cu ochii minții peste deal

Creația și Sursa au știința

Ce ne-a-nzestrat cu ochiul  pineal

E Ochiul care vede nevăzutul

Dimensiunile  ce ne-nsoțesc pe noi

Ca umbrele ce pot reda trecutul

Și-n care viitorul este-n toi

Deci voi găsi-ntre pruni, și azalee

Să-mi fac cununile   miresei, elegant

Dar știu că  tot plimbânu-mă pe-alee

Mă  pot trezi într-o secund,ă în Neant

 

 

  

[Monica Pester]

În câteva secunde ,telefonul meu virusat a șters din greșeală comentariul dvoastră . Eu va mulțumesc frumos pentru ambele comenturi.Aș vrea totuși să-mi  arătați punctual la ce moment și în ce fel m-am  grăbit . Asta , ca să pot îndrepta, Toată Toată  stima