Clipe vechi și clipe noi

[Monica Pester]

Sunt noua castelană a muntelui Cristal

Sunt fără formă, abur fierbinte câteodată

Îmi pun cununi în plete, lucrate în opal

Și-mi acordez respirul cu norii, deodată

Mă dilat  și mă strâng în ritm interior

Ce bate cu ecou  în sunet larg de liră

Ca ultima lucrare de sculptor creator

Ce-a pus în mine cruce de foc în sfânta miră

Sunt o reală parte a unui burg trezit

Ce va intra în viață cum vor cădea comete

Cu aura intactă și chipul limpezit

Cu flori de câmp în brâu și fără de secrete

Și-mi las  cutumele ce le-am știut,  în urmă

Cele cu  margini vechi, intens  decolorate

Rămân  uimită cum, pericolul se curmă

Și-nceep de-acum să văd  culori adevărate

Nu înțeleg ce-a fost, o ultimă-ncercare

O traversare grea sau un semnal de Sus

Știu însă că Iisus a fost în cercetare

S-a mai convins o dată că îl iubesc nespus 

[Monica Pester]

Frumoasă  deslușire a mesajului meu , Mulțumesc,  dna Chris !

[Chris]

constientizarea schimbarilor ce intervin in sinele nostru o data cu trecerea timpului si confirmarea legaturii neintrerupte cu divinitatea - care nu are nevoie de cercetare, mai degraba noi avem nevoie de propria validare a existentei credintei in noi.